Românii adoră cozonacul, iar deseori îl prepară chiar și când nu este o sărbătoare. Desigur că este nelipsit de pe mesele festive atunci când este cazul, iar gospodinele iau cu asalt cărțile de rețete lăsate în urmă de bunici sau mame. Ce greșeală au descoperit în diferite rețete? Multe dintre ele nu știau cât de mult contează tipul de ouă pe care îl pui în aluatul dulce. De care trebuie să folosești și care e modul de preparare?
Cozonacul este nelipsit de pe mesele de sărbători, mai cu seamă că este un preparat tradițional în zilele festive speciale precum Paște sau Crăciun.
Toată gospodinele se străduiesc să aducă familiei în prim-plan cele mai bune preparate, motiv pentru care iau cu asalt cărțile de bucate.
Puține dintre ele sunt atente la acest detaliu. Ouăle trebuie să fie de un anumit tip. Mai exact, folosește ouă de țară de găină dacă te hotărăști să faci cozonac și anul acesta.
Ouăle de rață sau de gâscă sunt prea dense și nu vor lăsa aluatul să crească pufos. Mai mult decât atât, scoate ingredientele de bază (ouă/lapte) din frigider cu câteva zeci de minute înainte de a te apuca de treabă.
Ele vor împiedica aluatul să crească și să se coacă uniform în cazul în care sunt reci. Încălzește puțin laptele atunci când pregătești maiaua din drojdie, dar ai grijă să nu fie fierbinte.
Dacă opărești drojdia, ea își va pierde din proprietăți. Folosește lapte gras și proaspăt și adaugă câteva linguri de lapte condensat. Grăsimea va ajuta zahărul și drojdia să dospească.
Poți să mai pui în compoziție smântână grasă sau untură curată ca să ajuți aluatul să se desprinsă fâșii după ce e copt. Acesta este semnul că preparatul este de calitate, a fost frământat bine și a avut grăsimea necesară.
Desertul este o prăjitură tradițională la noi, dar în egală măsură este și un desert bulgăresc (kozunak) și un produs de patiserie italiană (panettone).
Conform specialiștilor, în Egiptul antic existau cuptoare de copt. Există desene care datează de aproape 4.000 de ani care indică faptul că egiptenii știau să facă mai multe tipuri de pâine dospită, unele rețete fiind îndulcite cu miere.
Tot în Antichitate grecii făceau un fel de cozonac îndulcit cu miere și presărat cu nuci, care se numea ,,plakous”. De asemenea, în Evul Mediu brutarii europeni făceau cozonaci cu fructe uscate pentru că ele țineau mai mult timp.