România are o mulțime de locuri care cândva străluceau și erau extrem de productive. Din păcate, însă, acum ele nu mai sunt decât niște rămășite ale unor vremuri frumoase, demult apuse. Iar orașul Râmnicu Vâlcea este unul dintre ele.
În anii ’60, Râmnicu Vâlcea nu era un județ, ci era un orăşel de 30.000 de locuitori, al cărui principală ”afacere” era o tăbăcărie.
Cel de-al Doilea Război Mondial a adus partidul ce avea să devină unic la guvernare și, la un moment dat, o reorganizare la nivel administrativ. În fapt, a fost o comasare a teritoriilor, Vâlcea, unul dintre cele mai vechi județe românești, intrând în Regiunea Argeș, care avea capitala la Pitești.
România făcea parte la acea vreme, alături de URSS, Germania de Est (RDG), Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia și Ungaria din Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), inițiativă lansată de URSS în 1949. Era o organizație economică, o replica roșie a OECE (Organizația Europeană pentru Cooperare Economica), ce venea ca un fel de răspuns la Planul Marshall al americanilor.
Obiectivul principal era acela de a stimula comerțul dintre țările din blocul estic. Atunci, CAER a decis și a transmis regimului socialist că România nu va atinge epoca de aur prin agricultură, ci prin industrie.
Astfel, la acea vreme, în sudul Râmnicului exista o comună cu un târg celebru, cu agricultori care își duceau traiul liniștit printre lanurile imense de porumb ce înconjurau așezarea lor. Atunci a fost primul sfârșit, sfârșitul Râureniului, care în cinci ani avea să dispară.
Citește și: Orașul de poveste unde turiștii sunt interziși. De ce s-a luat această decizie
Sfârșitul a adus însă un nou început, nașterea celei mai mari platforme industriale din jumătatea sudică a României, Platforma Râureni. Aici va lua naștere CIPA, Combinatul Chimic, în anul 1966, o entitate realizată după parteneriate cu firme din Republica Federală Germania.
În numai câțiva ani, urbea vecină cu Râureniul devenise un gigant complex al României Socialiste, un complex tehnologic unde se practicau rafinarea, piroliza, transportul. Așa s-a ajuns și la prima explozie demografică, Râmnicu Vâlcea numărând în 1980 85.000 de locuitori, iar suprafața ajungând să se mărească de trei ori.
Continuând procesul ce a afectat toate orașele cu arhitectură veche, centrul istoric al Râmnicului a fost distrus, ”sistematizarea” lovind și inima acestei superbe urbe.
Din păcate, însă, lucrurile au continuat să arate rău. Libertatea câștigată în zilele Revoluției din 1989 a fost și sfârșitul multor instituții vâlcene. În 1989, 30.000 de locuitori aveau un loc de muncă, în 1995 lucrau deja mai puțin de 25.000.
Citește și: Orașul din România care bate Barcelona și e pe locul 10 în Europa. Capitolul unde excelăm