O nouă garsonieră jenantă se dă în chirie în Cluj. Aragazul este lângă vasul de toaletă
Multe dintre apartamentele și garsonierele existente în România sunt vechi, multe dintre ele construite în perioada comunistă. În cazul unora dintre aceste imobile, astăzi arată decent, mai ales că proprietarii au decis să investească bani în reamenajarea lor. Dar, există și cazuri, precum cel despre care relatăm astăzi, și anume o garsonieră jenantă care a ajuns să fie dată în chirie în Cluj. Internauții au comentat, mai mult ironic, pe marginea acesteia, și trebuie să recunoaștem că din imagini arată deplorabil.
Glume acide pe internet. O garsonieră jenantă dată în chirie în Cluj
Proprietarul imobilului în cauză, situat în subsolul unui ansamblu de locuințe din strada Emil Zola nr. 2, în Piața Muzeului, chiar în centrul Clujului, s-a decis să scoată această garsonieră pe piața chiriilor, cerând 250 de euro lunar. Suma, dacă stăm să ne gândim, nu ar fi una mare în condiții normale, dar în cazul de față nimic nu este normal.
În primul rând, faptul că se află într-un subsol este din start un impediment, dar ceea ce a generat revolta și glumele acide pe seama imobilului sunt condițiile din interior, iar imaginile postate fac dovada acestei situații. Spațiul este unul extrem de mic și totul pare înghesuit, având în vedere faptul că proprietarul are multă mobilă. (vezi galeria)
Vezi și: Garsonieră de 16 mp, scoasă la vânzare cu o sumă uriaşă, în Cluj-Napoca. Toaleta se află în dulap
Ba mai mult, un alt aspect extrem de respingător la această garsonieră, este toaleta care împarte spațiul comun cu bucătăria, WC-ul fiind foarte aproape de aragaz, și camera de locuit. Cum era de așteptat, internauții au comentat imediat, și dacă e să ne luăm după imagini, cam le dăm dreptate, unii spunând că „Îi bine că ai aragazul chiar lânga WC. Cât te concentrezi sa te c…, mai amesteci și în mâncare. Până și șobolanii râd când văd chestia asta”, sau „Mirosul, pe unde iese mirosul?”, a mai scris cineva, care a văzut anunțul.
Obsesia lui Ceaușescu de a scăpa de satele mici și ineficiente, și construcțiile de blocuri
În 1985, la 20 de ani de la preluarea conducerii statului socialist român, Nicolae Ceaușescu devenea obsedat cu industrializarea în masă a României. Nicolae Ceaușescu își punea amprenta asupra României cu un vast proiect de construcție în capitală și cu planuri de inginerie socială care promiteau să schimbe fața țării.
Având un grad de putere personală care depășește cu mult pe cel al oricărui alt lider est-european, Ceaușescu, în vârstă de 67 de ani la acel moment, nu a lăsat ca o criză economică prelungită să stea în calea eforturilor sale de a „ridica patria noastră la culmi mai înalte de progres și civilizație”.
Vezi și: În România lui Nicolae Ceaușescu se mutau blocurile pe roți, cu locatarii înăuntru. VIDEO incredibil
În mediul rural, autoritățile locale au demarat un program la nivel național pentru a elimina sute de sate mici, unele dintre ele vechi de generații, care erau în opinia dictatorului considerate ineficiente din punct de vedere economic. În cadrul proiectului de sistematizare a zonelor rurale, țăranii din cele mai mici așezări erau mutați din propriile case în apartamente înalte, mai aproape de fabrici și de fermele colective de stat, iar satele lor urma să fie transformate în terenuri agricole.
În același timp, Ceaușescu cerea ca toate cele 41 de județe din România să se organizeze pentru a fi autosuficiente din punct de vedere economic, astfel încât nicio localitate, după spusele sale, „să nu cheltuiască mai mult decât produce”.
40.000 de oameni mutați peste noapte din casele lor
Asta a însemnat construirea în masă, și într-un timp relativ rapid, a zeci, sute de blocuri de locuințe, multe dintre ele de o calitate îndoielnică, mici, înghesuite. De exemplu, În București, în doar 18 luni, echipele de constructori, ajutate de trupele armatei, au demolat jumătate de kilometru pătrat de cartiere rezidențiale dens populate din inima orașului pentru a face loc unui nou „centru civic” uriaș pentru Partidul Comunist și guvernul național, iar presa oficială promitea că acest centru va fi un „ansamblu grandios” de birouri, blocuri de apartamente și magazine, cunoscut la acel moment ca „Proiectul Bulevardul Victoria Socialismului” și „Casa Poporului”.
Fără nicio discuție publică, rețele întregi de străzi din orașul vechi de 500 de ani au fost distruse pentru acest proiect, provocând strămutarea a aproximativ 40.000 de persoane în vechiul cartier Uranus din București, una dintre puținele zone care au supraviețuit nevătămate cutremurului din 1977. Deși oficialii guvernamentali negau acest lucru, intelectuali disidenți și diplomați occidentali spuneau că unii locuitori au primit doar 48 de ore pentru a se muta în cartiere noi și mai mici la periferia orașului înainte ca locuințele lor să fie dinamitate.
Același lucru avea să se întâmple și în alte mari orașe ale României socialiste, precum Cluj-Napoca, unde și astăzi mai există urmele acelei industrializări masive și construcțiile comuniste, insalubre, care mai rezistă și azi. Același lucru, ca și concluzie, putem spune despre această nouă garsonieră jenantă din Cluj.