Există în ziua de azi mulți părinți interesați de creșterea perfectă a copiilor lor. Majoritatea citesc diverse cărți despre cum le este influențată viața micuților în funcție de ceea ce văd în casă sau în familia lor extinsă. Orice detaliu contează pentru adultul care urmează să devină. Ce spun specialiștii despre atenționările pe care le fac părinții? Greșeala majoră pe care o fac aceștia are urmări pentru toată viața.
Părinții din zilele noastre încearcă pe cât posibil să aibă mintea și sufletul deschis pentru a crește un copil perfect. Există cursuri specializate și cărți din domeniu care sunt urmate întocmai de oamenii cu copii acasă.
Desigur că nu există perfecțiune când vine vorba despre asta. Specialiștii le sugerează să scape de nevoia de a controla și să fie atenți la lucrurile de bază.
Atenționările pe care le fac micuților le pot dicta probleme serioase peste ani, după ce ei își formează caracterul și personalitatea.
Tot aici se pot desprinde frici uriașe ca adulți sau neîncredere în propriile forțe. Mulți dintre ei simt nevoia să spună foarte des: ,,fii atent!”.
Cel mai probabil toată lumea a auzit acest îndemn în special înainte de adolescență. Există multe motive pentru care această înștiințare a părinților repetată să poată face în fapt mai mult rău decât bine.
Poate nu îți dai seama, dar nu este o expresie specifică. Asta ar putea însemna orice și trezește teama de a experimenta, dar și neîncrederea în orice trăire care ar putea să intervină mai apoi. Majoritatea copiilor care aud asta nici nu sunt siguri la ce trebuie să fie atenți.
Mai mult decât atât, este folosit mult prea des și când este vorba despre o situație măruntă, dar și în cazul uneia la extremă, lucru care îi derutează.
Frazele nedescriptive și rostite frecvent își pierd sensul în timp și tind să fie ignorate. Astfel de vorbe le inhibă dezvoltarea și curiozitatea pentru nou.
Cercetările au arătat că „impunerea prea multor restricții asupra jocurilor riscante ale copiilor în aer liber le împiedică dezvoltarea.”
Este folositor să explici copiilor pe un ton calm și pe cât posibil de firesc riscul la care se supun și care pot fi urmările acțiunilor lor.
Ei nu trebuie să simtă frică în momentul în care oricum nu conștientizează în mintea lor senzația pe care o poate avea dacă vor face un anumit gest, pentru că nu sunt în punctul complet al dezvoltării.