Nichita Stănescu, unul dintre cei mai mari poeți români, a trăit o viață marcată de genialitate și, în cele din urmă, de o tragică încercare de a înfrunta moartea. Finalul său a fost umbrit de o boală nemiloasă și de tratamentele costisitoare, făcute posibile de „Tovarășa”.
Nichita Stănescu s-a născut în 1933 și și-a câștigat reputația ca unul dintre cei mai importanți poeți români ai secolului al XX-lea.
Genialitatea sa l-a făcut să fie adorat de mulți, inclusiv de Elena Ceaușescu. Cu toate acestea, la finalul vieții, Stănescu a fost lovit de o boală gravă a ficatului.
În ciuda afecțiunii sincere a Elenei Ceaușescu față de poet, tratamentele scumpe la care a fost supus nu au putut inversa cursul inevitabil al bolii sale.
„Tovarășa” a plătit sume substanțiale pentru a-i asigura lui Nichita cele mai bune tratamente medicale disponibile. Cu toate acestea, moartea a venit ca un verdict implacabil. Un raport medical a dezvăluit că, în momentul decesului său, Nichita Stănescu „nu mai avea nici măcar o celulă de ficat”.
Se întâmpla în noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983, când Nichita a ajuns la Spitalul Fundeni cu dureri mari de ficat. Cu o zi înainte petrecuse la nunta unor prieteni și ajuns în Capitală cu trenul, chiar în acea seară, neștiind că avea să mai trăiască doar câteva ore.
A murit la scurt timp după ora 2 noaptea, în urma unui stop cardio-respirator. El ducea o luptă grea de ani de zile cu alcoolul și boala.
La autopsie, s-a văzut că nu mai avea nici măcar o celulă de ficat. Își ducea viața așa cum voia, însă alcoolul i-a pus capăt.
Toți din jurul lui încercau să îl ajute să treacă peste dependență, dar Nichita deja avea ciroză.
Mânca ouă fierte cu slănină și bea vodcă, asta până s-a însurat. A început să mănânce mâncare gătită și să fie mai îngrijit. Totuși, nu a renunțat la alcool și era dependent de vodcă, ajungând să consume până la două sticle pe zi.
Cu toate astea, nu era niciodată beat și chiar când ciroza avansase, nu și-a schimbat stilul de viață.
Pe 0 decembrie 1983, poetul a participat la nunta prietenilor lui. Era obosit pentru că nu dormise câteva nopți, iar după cină s-a retras în cameră. Duminică, pe 11 decembrie, Nichita a decis să se întoarcă la București. A ajuns seara în Gara de Nord și odată ajuns acasă, s-a culcat. S-a trezit că îi curgea sânge din buze și limbă, a chemat un prieten și l-a dus la spital, unde a mers pe picioarele lui.
Criza a revenit, mai violentă, iar la ora 2 noaptea, poetul și-a dat ultima răsuflare. Medicii au pus diagnosticul stop cardio-respirator.
„Când oi muri, am să fiu un amărat de poet, care n-o să aibă nici cruce”, îi spunea Nichita prietenului său, Johnny Răducanu.