Un suflet zbuciumat, împărțit între dragoste, artă și patimi, dar care a lăsat în urma sa o comoară neprețuită, lui fiindu-i dedicat un capitol important al istoriei literaturii române. A fost căsătorit de mai multe ori, ultima parteneră fiind și marea iubire a lui Nichita Stănescu. Peste două decenii îl despărțeau pe poet de Dora, femeia care i-a fost alături în ultimii ani de viață.
Nichita Hristea Stănescu a venit pe lume pe 31 martie 1933, la Ploiești. Ultima suflare și-a dat-o în București, pe 13 decembrie 1983. Cu toate că suferea de mai mult timp de ciroză, un stop cardio-respirator i-a fost fatal. La autopsie, dezvăluia poetul Cezar Ivănescu, s-a constatat că „nu mai avea nicio celulă de ficat, și-l băuse pe tot”.
În cei 50 de ani, a avut o viață de poveste.
Unul dintre marii poeți pe care i-a avut țara noastră, inspirația sa au fost, de cele mai multe ori, poveștile de dragoste pe care le-a trăit. Prima femeie care i-a cucerit inima a fost Magdalena Petrescu, sora unui prieten din copilărie. S-au căsătorit la o vârstă fragedă, mariajul ajungând la final după doar un an.
Apoi, cât era încă student, o cunoaște și se îndrăgostește de Doina Ciurea, fosta iubită a poetului Nicolae Labiș. S-au căsătorit în 1962, dar au divorțat zece ani mai târziu. Ei i-au fost dedicate poezii precum „Leoaică tânără, iubirea“ şi „Emoţie de toamnă“.
Inima poetului i-a aparținut și Gabrielei Melinescu, poetă și eseistă. Au fost împreună un deceniu, timp în care au luat naștere nouă din cele 11 eligii.
Ultima femeie din viața lui Nichita Stănescu a fost, de fapt, marea sa iubire. Avea 46 de ani când a întâlnit-o pe Dora, o tânără în vârstă de 23 de ani. S-au cunoscut chiar în apartamentul autorului, printr-un grup de poeți optzeciști ce se adunau în locuința poetului pentru „duelul poemelor”, un soi de joc dirijat de marele Nichita.
A fost dragoste la prima vedere.
„Am împlinit 23 de ani şi el 46. În momentul când am hotărât să rămânem împreună eram exact «jumătatea» lui. Singura dată când se putea, pe urmă nu s-ar mai fi potrivit. Sună a predestinare”, a povestit Dora, într-unul dintre puținele interviuri pentru presa din România, apărut în revista revista Elle, în 1999.