Viața lui Nichita Stănescu, un melanj de artă și vicii. Ultimele cuvinte ale geniului răpus de alcool: „Respir, doctore, respir”

Nichita Stănescu a fost unul dintre cei mai mari poeți ai României din secolul XX. S-a născut la 31 martie 1933, la Ploiești, România, și a murit la 13 decembrie 1983, la București, România. Viața lui Nichita Stănescu a fost un melanj de artă și vicii. A trăit doar până la 50 de ani, fiind răpus de cal mai aprig dușman și cel mai bun prieten: alcoolul.

Nichita Stănescu – biografie 

Se împlinesc astăzi, 31 martie 2023, 9 decenii de la moartea poetului. Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933, în Ploiești. 

A fost poet, scriitor și eseist, fiind considerat pe scară largă unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română. 

Familia lui avea la origine țărani prahoveni veniți la oraș. Au devenit meșteșugari și comercianți.

Părinții lui s-au cunoscut în Ploiești și s-au căsătorit în decembrie 1931. Nichita a purtat prenumele ambilor bunici: Nichita Hristea Stănescu. 

Educație

A urmat liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești, între 19444 și 1952.

Scandalul ANULUI! De când se iubeşte Halep cu milionarul BĂTRÂN? Detalii ȘOC din mariajul cu Iuruc

Codul de pe fructe şi legume care îţi arată care sunt mai proaspete. Aşa salvezi mulţi bani

Mai târziu, între 1952 și 1957 a făcut Facultatea de Filologie din cadrul Universității București. 

Femeile din viața lui Nichita Stănescu

Pe când era în ultimul an de liceu, în 11952, poetul s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu. A fost colegă cu ea mai târziu, la Filologie, însă relația lor a durat doar un an. 

Magdalena era sora celui mai bun prieten de-ai lui Nichita. Ea a emigrat în Australia, la ceva timp după povestea cu cel ce avea să fie unul dintre cei mai importanți poeți români. 

A revenit în țară după ce Nichita a murit și a reușit să obțină pianul artistului, astăzi expus la muzeul din Ploiești. 

A femeie din viața poetului, Doina, l-a cunoscut în 1952 pe Nicolae Labiș și s-a îndrăgostit de el. Ca semn de răzbunare penru sentimentele neîmpărtășite, femeia l-a acuzat de tentativă de viol, motiv pentru care poetul a fost dat afară din Uniunea Tineretului Muncitoresc.

Labiș a trecut peste incident și s-a mutat cu Doina. Au fost împreună doi ani, dar s-au despărțit în anul în care l-a cunoscut pe Nichita Stănescu. 

În iunie 1962, Nichita se căsătorea cu Doina Ciurea, cu care era colegă de facultate. Deși au fost împreună doar doi ani, aceștia au divorțat abia în 1981. 

Cu toate astea, în 1964, poetul se îndrăgostea de Gabriela Melinescu. Au fost împreună până în anul 1970, dar fără să oficializeze relația. 

Relația dintre cei doi a fost una tulburată, pentru că Doina Ciurea nu îi dădea pace poetului și îl chema prin tribunale. 

Melinescu, sătulă de scandaluri, a plecat în Suedia, unde și-a găsit dragostea și s-a căsătorit cu un editor. L-a chemat de multe ori la Stockholm, dar el a refuzat invitațiile.

„Am avut și eu o mare iubire totală, dusă nu până la capăt, ci până în pânzele albe ale capătului. Faptul că ne iubeam ca disperații și eram în stare de orice unul pentru altul a făcut din relația mea cu Gabriela o poveste de dragoste și sex irepetabilă. (…)

Ce a existat însă între mine și Gabriela s-a dovedit a fi unic. Îmi aduc și acum aminte de buzele ei, de pielea ei, de formele minunate de care era suficient numai să mă apropii fără să le ating ca să mă fascineze. Doamne, ce frumos era, de ce a trebuit să se termine? … De ce a ars totul atât de repede?“, spunea poetul.

În anul 1978 a cunoscut-o pe Todorița Tărîță (Dora), care era cu 23 de ani mai tânără. Au rămas împreună până la moartea poetului. 

Poetul avea 45 de ani când. Cunoscut-o pe Dora, cea care a rămas alături de el până la moartea lui. 

„Ești a mea”, ar fi fost primele cuvinte rostite de poet când a văzut-o pe Todorița. 

Viața lui Nichita Stănescu, un melanj de artă și vicii

A fost considerat de unii critici literari un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă. 

Era văzut ca un inovator lingvistic și poetic.   Poezia lui Stănescu este cunoscută pentru temele sale filosofice profunde, imaginile sale vii și stilul său experimental. Printre cele mai cunoscute colecții ale sale se numără „Sensul iubirii”, „O viziune a sentimentelor” și „În dulcele stil clasic”.

Stănescu a primit numeroase premii literare în timpul vieții sale, inclusiv Premiul Herder în 1975 și Premiul Internațional de Poezie în 1980. 

Citește și: Nichita Stănescu. 89 de ani de la nașterea marelui poet care a reușit să se vindece de paralizie

Opera sa a fost tradusă în numeroase limbi și este foarte citită atât în România, cât și în străinătate.

A debutat în 1957, în martie, în revistele Tribuna din Cluj și Gazeta literară, cu trei poezii. 

Între 1957 și 1958 a fost corector și redactor la secția de poezie a Gazetei Literare.

La finalul anului 1960 a debutat cu volumul Sensul iubirii și apoi a publicat la Editura Tineretului volumul 11 elegii.

A urmat apoi Necuvintele, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.

A ajuns redactor-șef adjunct la revista Luceafărul și mai târziu la România literară. 

În 1978 primește premiul Mihai Eminescu de la Academia Română pentru volumul de poezii Epica Magna.

În 1980 este propus pentru includerea pe lista candidaților la Premiul Nobel pentru Literatură. A fost nominalizat alături de nume mari, dar a câștigat poetul grec Odysseas Elytis. 

Viciul care l-a răpus – alcoolul 

Se spune că familia Ceaușescu aflase despre problemele sale de sănătate și l-a trimis la tratament în Mangalia Nord, ca să stea departe de vicii și anturaj. 

Tratamentul a fost unul de top în acea perioadă. Se dorea refacere ficatului, dar în paralel făcea și psihoterapie. 

Cu toate astea, nu a reușit decât să își prelungească viața cu câțiva ani. Alcoolul, cel mai aprig dușman și cel mai bun prieten, a revenit rapid în viața lui, distrugându-i integritatea fizică. 

În august 1981, a avut prima criză hepatică puternică. Au urmat nenumărate, iar în toamna aceluiași an a fost internat la Fundeni.

Citește și: 15 citate ale marilor scriitori români, valabile și astăzi : Eminescu, Bacovia sau Nichita Stănescu

Un an mai târziu a primit premiul Cununa de aur a Festivalului internațional de Poezie de la Striga (Macedonia). În februarie a suferit din cauza morții tatălui său. 

Și-a înecat amarul în alcool și a scris volumul Noduri și semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui. 

Ultima soție a încercat să lupte cu dependența poetului

În 1982, la scurt timp după ce a reușit să divorțeze de Doina Ciurea, s-a căsătorit cu ultima lui soție: Todorița Tărîță. Femeia a făcut tot posibilul pentru ca Nichita Stănescu să nu mai bea. 

I-a pus pe toți prietenii lui să semneze un act prin care să îl ajute să nu mai bea și să lupte alături de poet împotriva dependenței de alcool. 

A urmat apoi călătoria prin Iugoslavia și ajuns în România, într-o vizită la Focșani, își fracturează piciorul. Se întâmpla în luna noiembrie, așa că pentru toată perioada primăverii a rămas în casă.

Pe 31 martie 1938, poetul a împlinit 50 de ani. O sărbătoare națională și anul în care a apărut volumul Strigarea numelui.

Pe 9 decembrie 1983, în cadrul unei nunți la care fusese invitat, a abuzat de alcool pentru ultima oară. 

Trei zile mai târziu a avut o criză hepatică foarte puternică, în urma căreia a trebuit să fie transportat la Spitalul Fundeni. 

Pe 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu moare, rostind ultimele sale cuvinte: „Respir, doctore, respir”. Deși oficial s-a spus că moartea a intervenit în urma unui stop cardio-respirator, la autopsie s-a descoperit starea în care se afla ficatul său, una deplorabilă. 

Citește și: Îngrozitoarea moarte a unui geniu: cum „i-ar fi venit de hac” comuniștii lui Nicolae Labiș

Astăzi, se împlinesc 90 de ani de la nașterea celui care a schimbat și a îmbogățit poezia românească. 

Este omagiat și astăzi, iar elevii învață poeziile lui, care sunt incluse în programa de Bacalaureat. 

S-a impus ca lider al generației sale și spunea că “poezia nu este numai artă, este însăși viața, însuși sufletul vieții”.