Neputința din pandemia de coronavirus prin ochii unei fetițe. Micuța a fost internată la cerere, pentru a nu-i face rău mamei sale. Cum a văzut perioada petrecută în spital și ce a simțit în acele clipe?
Viața tuturor s-a schimbat, timpul a părut că stă în loc în special în perioada stării de urgență pentru cei mai mulți, iar acum toată lumea tânjește la clipe de normalitate. Lunile au trecut, iar criza sanitară e departe de a se finaliza. Mulți și-au pierdut locurile de muncă, alții continuă să stea pe tușă din cauza meseriei care-i aduce prea aproape de public, iar copiii trăiesc momente de neînțeles. Acest lucru se întâmplă și cu Ariana, micuța de 12 ani care s-a internat la cerere pentru a o salva pe mama sa.
Cea care i-a dat viață a fost bolnavă de cancer în trecut, așa că era predispusă să se infecteze mult mai ușor, în timp ce în cazul Arianei era posibilă oricând varianta în care ea să fie purtătoare, dar să nu aibă simptome. Realitatea arăta că ea a fost infectată cu virusul ucigaș. Subiectul despre mamă o sensibilizează, dar tot a venit să-și spună povestea. Aceasta a decis să se interneze în spital pentru a o proteja pe cea mai dragă ființă a ei. Cu toate că inițial mama sa nu a acceptat, tânăra a reușit să o înduplece și să o convingă că așa e mai bine pentru amândouă. Ariana a mărturisit că i-a fost greu să stea singură în spital și că întreaga perioadă sigur că o va afecta, departe de persoanele dragi, singură și cuprinsă de frică.
„Mama mea a inceput sa planga, chiar daca vorbea cu doamna doctor la telefon, empatiza cu mine pot sa spun si chiar am crezut ca ma pierd dar mi-am gasit un echilibru si am reusit sa fiu tare, ca sa nu ii dau si ei virusul. Mereu ma gandesc la ea. Cu siguranta primul ei cuvant a fost nu. Dar eu voiam sa fac asta. Pentru noi. Am incercat sa conduc situatia. Mi-am pus carti, culegeri. Imi place sa invat, mama mea imi spune ca sunt o tocilara. La toate materiile am aproape 10, in afara de matematica. Prima noapte a fost cam lungă. Din prima noapte am inceput sa vars. Eu cred ca din cauza medicamentelor, pentru ca la primul contact cu medicamentele am avut stari de greata. Voiam sa plang dar ceva nu ma lăsa. O persoana mi-a spus ca un om are doar un numar de lacrimi și sa nu le folosim asa”
Ariana