Ana Porgras a trecut prin clipe cumplite la Survivor, însă nu s-au comparat cu momentele prin care a fost nevoită să treacă în parcursul ei ca gimnastă.
A trecut prin două intervenții chirurgicale, accidentări și multe greutăți ca să devină campioană mondială la gimnastică.
Fosta concurentă Survivor a vorbit despre momentele când toată munca i-a fost apreciată și a fost medaliată la cel mai înalt nivel.
„Când eram pe podium și se cânta imnul, mă gândeam la toată munca pe care am depus-o, la orele de antrenament ca să ajung în acel punct. Atunci realizezi că momentele grele, când poate doreai să renunți, nu mai contează.
Satisfacția pe care o ai când ți se pune medalia la gât și auzi imnul național șterge toate greutățile pe care le-ai avut ca să ajungi acolo. Ești în culmea fericirii.
Mi-aș dori ca tinerii de azi să ia un exemplu din aceste vorbe. Aș dori să încerce să își atingă toate limitele, să lupte pentru visul lor, oricât de greu ar fi”, a spus Ana Porgras pentru Revista VIVA!.
În ceea ce privește clipele dificile din cariera ei, campioana a povestit despre cea mai dură accidentare, care a ținut-o pe tușă timp de jumătate de an.
„Cel mai greu moment a fost când, după un campionat european, mi-am rupt peroneul. Aia a fost cea mai grea accidentare pentru mine ca gimnastă, am stat pe tușă șase luni. O gimnastă și dacă nu face două zile antrenamente își pierde din „formă.
Mi-a fost extrem de greu să îmi revin, trăgeam de mine la propriu. Când a urmat o medalie de aur la bârnă, am realizat că a meritat efortul și mi-am dorit să continui să fac performanță în gimnastică”, a continuat vedeta.
Ea a mai povestit că are două intervenții chirurgicale la menisc, însă a rămas cu sechele, care se simt atunci când se schimbă vremea sau când face un antrenament mai greu la sală.
Tânăra povestește că și-a rupt cam tot ce se putea, de la degete, la mâini și picioare.
„Am avut cam tot ce se poate rupt: mâini, picioare, degete. Accidentările în gimnastică sunt frecvente, este un sport care îți solicită corpul la maximum, indiferent de cât de puternic ești. Este un sport dur.
Am foarte multe medalii, dar în casă am pus câteva trofee și medalii care au contat foarte mult în cariera mea, cele mai importante. Când mă uit la ele, văd munca mea de 14 ani, cât am făcut gimnastică.
Îmi aduc aminte de clipele de fericire trăite când le-am purtat la gât. Îmi amintesc de oamenii care m-au ajutat, de unde am plecat, cine a fost lângă mine ca să ajung în top”, a continuat Ana Porgras pentru sursa citată.