În vremurile actuale, tot mai multe cupluri, aleg să renunțe la jurămintele făcute, din diferite motive. Poate că din frica de singurătate sau orbiți de iubire, aleg că treacă la pasul următor înainte de a cunoaște foarte bine partenerul.
După un timp, cel de lângă începe să își arate adevăratele obiceiuri, iar asta uneori, nu e pe placul celuilalt. Lipsa comunicării și a implicării în relație, pot conduce, de asemenea, la destrămarea cuplului.
Printre cele mai frecvente motive de divorț se numără certurile, bazate pe consumul de alcool, bătăile, înșelatul, lipsa unor preocupări și viziuni comune (conceperea unui copil). Aici se poate menționa și cariera, când partenerul este prins în muncă și nu mai oferă suficientă atenție persoanei de lângă.
Divorțul propriu-zis poate avea loc atât la notar, urmând calea amiabilă, cât și la tribunal. Divorțuri în fața notarului public este reglementată prin Codul civil și prin Legea notarilor și a activității notariale. Acesta poate apărea indiferent de durata căsătoriei sau dacă există sau nu copii ce au rezultat în urma căsătoriei.
Desfacerea căsătoriei, în amiabil, se face prin completarea unei cereri de către cele două persoane implicate și se depune notarului public, personal sau prin mandatar. Cererea de divorț prin acord se depune de direct la notar. Ambii trebuie să fie prezenți în fața notarului și trebuie să își dea consimțământul pentru separare. Sau, prin prezența unuia și cu acordul celuilalt.
Este, de asemenea, foarte importat să se identifice motive temeinice pentru separare, existența raporturilor dintre soți în cazul vătămărilor corporale grave, precum și motivul imposibilității continuării căsătoriei. În unele cazuri, se poate ca cererea să fie depusă și la primăria unde s-a încheiat căsătoria.
Cererea se completează în scris și se semnează personal de către cei doi soți sau prin mandatar în fața notarului. Modelul de cerere cuprinde declarația soților că au în urma căsătoriei copii minori, concepuți sau adoptați. Se stabilește prin cerere, dacă există copii,ce nume vor avea în urma divorțului, precum și ce nume aleg să poarte fiecare.
· Actul de identitate, în original și copie;
· Certificatul de naștere, în original și copie;
· Certificatul de căsătorie, în original;
· Certificatul de naștere al copilului rezultat în urma căsătoriei, dacă este cazul.
După ce sunt prezentate aceste documente, este înregistrată cererea de divorț. Se oferă un termen de minim 30 de zile, în care soții pot reflecta asupra deciziei. Certificatul de căsătorie în original este reținut de către notar până la eliberarea certificatului de divorț.
După expirarea acestui timp, dacă soții își mențin decizia, se eliberează certificatul care atestă desfacerea căsătoriei și se va înmâna soților în termen de maxim 5 zile lucrătoare.
În cazul în care unul dintre soți, sau ambii, nu își mai mențin decizia, ofițerul de stare civilă sau notarul emite o dispoziției de respingere a cererii de divorț. Dacă unul dintre ei încă dorește separarea, cei doi sunt îndrumați spre instanțele de judecată.
Înainte de a lua decizia de separare, respectiv de a divorța, trebuie să fie analizată situația cu calm și mare atenție. Acest lucru nu se poate hotărî în grabă sau în urma unor supărări sau neînțelegeri de moment. De asemenea, conform Codului Familiei, o familie se formează prin căsătoria la liber consimțământ între soți, drepturile dintre ei fiind egale.
Divorțul trebuie privit ca pe ultima cale de rezolvarea a problemelor majore din viața de cuplu. Totodată, divorțul nu trebuie privit ca pe o soluție de răzbunare sau pentru a obține avantaje materiale din urma căsătoriei.