Nicolae Mărgineanu este unul dintre regizorii cu care regretatul Ion Caramitru a colaborat foarte bine. Cei doi au realizat cel puţin două mici capodopere împreună, “Ştefan Luchian” şi “Promisiuni”, ambele foarte bine primite de public şi azi, la peste 40 de ani de la lansarea lor.
Cei doi ar fi trebuit să se revadă în urmă cu mai puţin de o lună, la Iaşi, la un festival dedicat filmului autohton, „Serile fimului românesc”, în care Ion Caramitru era invitat de onoare. Destinul însă a avut din nou ultimul cuvânt.
„Când am decis să bat la uşa lui Ion Caramitru ca să-i propun să joace în pelicula dedicată pictorului Ştefan Luchian eram un necunoscut şi tânăr regizor.
El era deja o vedetă, aşa că am cam tremurat pentru şansele mele de a-l convinge să joace. A acceptat însă repede şi a făcut-o, după mine, cel puţin, cu un talent ieşit din comun.”, şi-a amintit pentru impact.ro Nicolae Mărgineanu împrejurările de atunci.
Una dintre scenele fundamentale ale filmului este cea a morţii pictorului.
„Am făcut filmările chiar în casa lui Ştefan Luchian din Bucureşti. Se mai găsea pe atunci fie un pat, fie un scaun, fie alte obiecte ce-i însoţiseră viaţa. Însă scena morţii a fost una cu totul ieşită din comun.
Am mai multe amintiri legate de ea. Cea mai veche e chiar de la filmare. Fotograful revistei Cinema, foarte căutată pe atunci, a sosit pe platouri chiar când filmam asta. Caramitru era machiat şi intrase foarte bine în rol.
Era efectiv pe patul de moarte. Fotograful nostru s-a pus imediat pe treabă, a făcut câteva fotografii, iar la final, l-a compătimit de-a dreptul pe Ion Caramitru, urându-i cu glas puternic ‘Însănătoşire grabnică!’.
Reacţia generală a fost aceea că ne-a bufnit pe toţi râsul, spre disperarea fotografului care nu a înţeles într-o primă fază ce declanşase. La final şi-a cerut iertare şi nu a ştiut pe ce uşă să apuce, să plece cât mai repede!”, mai povesteşte Nicolae Mărgineanu.
Însă amintirea cea mai pregnantă şi care e posibil să-l urmărească mult timp de acum înainte e cea de acum mai puţin o lună, de la vizionarea filmului în aer liber, în Piaţa Unirii din Iaşi.
„Au venit să vadă filmul peste 5.000 de oameni. Ei bine, la scena finală ne-a luat pe toţi cu frisoane. Tocmai se anunţase motivul pentru care Ion Caramitru nu era printre noi şi reîntâlnirea cu scena morţii, în acest context, ne-a făcut pe mulţi să ne gândim direct la el.
Sigur că am respins imediat gândul unei dispariţii. Toţi ne agăţăm de viaţă.
Mai ales că şi vorbisem cu el la telefon şi deşi era pe patul de spital, Caramitru m-a asigurat că totul e sub control şi că nici nu se gândeşte să nu iasă cât de repede de acolo.
Peste trei săptămâni a venit însă teribila veste şi brusc m-am întors în Piaţa Unirii şi la senzaţia de acolo. Într-un fel, moartea ne făcuse cu ochiul încă de atunci, dar noi aveam să aflăm asta mult mai târziu!”, a conchis Nicolae Mărgineanu.
Ion Caramitru, 79 de ani, şi-a petrecut ultima lună din viaţă internat la Spitalul “Elias” din Bucureşti.
Fostul preşedinte al UNITER şi manager general al TNB, se afla acasă, în concediu, când a trebuit să ia calea spitalului, la sfârşitul primei decade a lunii august, din cauza unei infecţii ce i-a dat o stare febrilă constantă.
El a murit în prima duminică a lunii septembrie, pe patul spitalului, din motive care încă nu au fost făcute publice.