Pentru mulți dintre cei care au trăit în primii ani ai comunismului în România. numele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej este sinonim cu evoluția Partidului Comunist Român și cu noua orânduire socialistă de după 1947. Recunoscut ca unul din importanții lideri comuniști, Gheorghiu-Dej a deținut funcții importante. A fost de la ministru al comunicațiilor în primele cabinete, între 1944și 1946, secretar general al partidului, între 1945 și 1965, și prim-ministru din 1951 până când a demisionat din funcție în 1955, dar a preluat funcția echivalentă de președinte al Consiliului de Stat în 1961. Moartea sa, pentru unii este și astăzi îmbrăcată în mister, survenind pe 19 martie 1965. Oficial, cauza decesului era cancer, dar mulți au crezut și mai cred că ar fi fost mâna sovieticilor, de care Gheoerghe Geheorghiu-Dej se distanțase în perioada anilor 60.
Istoricii spun că unul din cele mai controversate momente ale istoriei României moderne a fost moartea liderului comunist din anii 60, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Primele speculații cu privire la decesul primului lider comunist au apărut, chiar în martie 1965, imediat după moartea acestuia.
În cercurile istoricilor persistă întrebarea dacă moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ar fi fost una naturală, sau dacă nu cumva ar fi venit în urma unor acțiuni de culise venite din exteriorul României. Trebuie menționat faptul că din 1952, după ce a curățat partidul de rivalii săi, care se identificaseră îndeaproape cu liderii și politicile sovietice, Gheorghiu-Dej a devenit prim-ministru.
După preluarea funcției, a adoptat treptat politici economice și externe care serveau mai degrabă interesele naționale ale României decât pe cele ale socialismului internațional, așa cum era definit de liderii sovietici. A demisionat din funcția de prim-ministru în 1955.
Ulterior preia funcția echivalentă de președinte al Consiliului de Stat în 1961. Acesta este momentul în care trece la un curs independent și mai hotărât, de a depășii obiecțiile celorlalte țări din blocul sovietic, care doreau ca economia României să rămână în principal agricolă. În perioada cât a fost în această funcție, Gheorghe Gheorghiu-Dej a urmărit un program de industrializare de mare anvergură.
La mijlocul anilor 1960, Gheorghiu-Dej a demonstrat, de asemenea, independența României față de dominația sovietică prin stabilirea unor relații cordiale cu națiunile necomuniste și cu Republica Populară Chineză, care se înstrăinase tot mai mult de Uniunea Sovietică. Reorientarea politicii sale externe a fost însoțită de o relaxare a represiunii interne, dar nu a existat o democratizare a vieții politice.
Anul 1965, anul în care Gheorghe Gheorghiu-Dej avea să moară subit, este anul în care occidentul a văzut o deschidere către dialog, dar și o liberalizare a conducerii de stat în raport cu populația țării. Pe lângă procesul amplu de industrializare, Dej a schimbat fața comunismului românesc, prin deschiderea sa către China, dar și către puterile occidentale, imperialiste.
Ceea ce se mai știe despre Gheorghiu-Dej este că era un pasionat al țigărilor, mai ales ale celor americane, acesta fiind unul din secretele sale, dar, conform medicilor, și motivul care i-ar fi grăbit sfârșitul. Vestea bolii sale, relatată în presa vremii, a căzut ca un trăsnet asupra românilor, Dej fiind un lider extrem de popular în rândul românilor la acea vreme.
Buletinul medical din data 17 martie 1965, semnat de mai mulți medici români, apărea în presa vremii, în celebra „Scânteia”, pe 18 martie. La 24 de ore de publicarea documentului, Gheorghe Gheorghiu-Dej era declarat mort, iar cauza fiind un cancer galopant.
Speculațiile cu privire la decesul liderului comunist au apărut odată cu publicarea unui amănunt extrem de important, și anume faptul că simptomele bolii, un cancer generalizat, ar fi apărut la jumătatea lunii ianuarie al aceluiași an.
Zvonurile s-au accentuat și mai mult, având în vedere că pe 16 ianuarie 1965. Gheorghe Gheorghiu-Dej, alături de alți membri ai partiduliu, făcea o vizită de lucru la Varșovia, unde avea loc discuții cu țările membre ale Tratatului de Varșovia.
Delegația se întorcea în România pe 22 ianuarie, iar de la acel moment, conform medicilor, starea acestuia de sănătate începe să dea semne de înrăutățire. Majoritatea speculațiilor făceau referire la posiblitatea ca Gheorghe Gheorghiu-Dej să fi fost iradiat de sovietici, ca urmare a noii sale viziuni politice care ar fi deranjat Moscova, deoarece devenise prea naționalist.
Nu există dovezi clare, nici până astăzi, iar istoricii încă încearcă să facă legătura între disparția acestuia și legătura sovietică. Și astăzi, la 57 de ani, moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej este încă un mister.