Medicul român care a salvat milioane de vieți. Cum i-au furat comuniștii premiul Nobel

Cine a făcut toată munca și cine a cules roadele în descoperirea insulinei

Au găsit remedii la boli cărora nimeni nu reușea să le dea de cap. Au descoperit lucruri pe care nimeni nu le-a descoperit. Au pus punct unor probleme cărora omenirea nu le găsise nicio rezolvare. Sunt oameni de știință, cercetători despre care puțini știu, dar ei salvează vieți și acum, după moarte.

Omul de știință pe care lumea îl cunoaște prea puțin

Nicolae Paulescu este unul dintre cei cărora lumea îi datorează descoperirea unei substanțe care ține în viață diabeticii. 10% dintre locuitorii României suferă de diabet, dar, datorită descoperirii uimitoare a lui Nicolae Paulescu, ei reușesc să țină boala sub control.

S-a născut în București, în 1869. Fiu de negustor (Costache și Maria Paulescu), mai avea un frate și două surori. A fost atras încă din adolescență de fizică și chimie și pentru studiul limbilor străine. A studiat medicina la Paris, facultate pe care a absolvit-o în 1897. Între 1897 și 1898 a studiat Fiziologia Generală și Chimia Biologică la Facultatea de Științe din Paris, timp în care a lucrat la Hotel-Dieu și Notre Dame du Perpetuel-Secour, dar și pentru revista Journal de Medecine Interne.

Își începe cercetările

În 1899, a obținut titlul de Doctor în Științe, publicând două lucrări, iar în 1991 l-a obținut pe cel de-al doilea. Are numeroase oferte de a funcționa ca medic în Franța, Elveția sau Statele Unite, dar alege să se întoarcă în România. Aici va conduce Facultatea de Medicină până la sfârșitul vieții. A fost, de asemenea, și Director al Clinicii de Medicină Internă de la Spitalul St. Vincent de Paul în București (astăzi, Spitalul de Endocrinologie)

În 1899, în timpul șederii în Franța, își începuse cercetările, încercând să izoleze produsul activ al secreției interne a pancreasului. Între timp, începe războiul (Primul Război Mondial) și este nevoit să-și oprească cercetările. În 1916 își publică o lucrare nefinalizată pe tema pancreasului și a bolii sale, diabetul.

Nedreptatea care i s-a făcut unui mare savant român
Nedreptatea care i s-a făcut unui mare savant român

Descoperirea care ar fi trebuit să-i aducă Nobelul și recunoașterea internațională

După război și până în 1921 reușește să-și ducă la bun-sfârșit munca de cercetare. Pe 23 iulie 1921, în cadrul Sesiunii de Biologie, Nicolae Paulescu își expune, în patru comunicări, munca sa de mai bine de 20 de ani. Identitificase, în interiorul pancreasului, un produs antidiabetic pe care-l denumise pancreină (acum, e cunoscută ca insulină).

Descoperirea a fost publicată în august 1921 în publicația Archives Internationales de Physiologie, revistă care era destinată publicului francez și belgian. Un an mai tîrziu, Paulescu primea brevetul de invenșie denumit Pancreasul și procedura fabricației sale. În act se scria: „Dau acest nume substanţei active descoperite de mine în extractul de pancreas. Această substanţă are proprietatea remarcabilă ca, atunci când este injectată unui animal diabetic, să producă o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a hiperglicemiei…”.

Și, de asemenea, „Pentru ca pancreina să fie întrebuintată cu folos în tratamentul diabetului la om, ea trebuie să fie preparată în mari cantităti, ceea ce necesitează un mare capital. Revendic inventiunea produsului organic pancreanina, care, injectată în sânge, produce o diminuare sau chiar o suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”.

Și în cercetare se dă cu copy/paste

La aproape un an, cercetătorii canadieni Fr. Grant Banting și Ch. Herbert Best anunțau că au descoperit insulina. Ei acceptau faptul că Paulescu demonstrase eficacitatea substanței pancreatice dar că injecțiile cu această sub stanță nu aveau niciun efect. În 1923, primeau Premiul Nobel pentru Medicină.

Conștient de imensa nedreptate, fiziologul scoțian Ian Murray a inițiat o campanie internațională pentru a-i recunoaște meritele lui Paulescu. În 1969, vicepreșeidntele Fundației Nobel, îi recunoaște meritele lui Paulescu, dar acesta nu mai era în viață din 1931. Decedase la 19 iulie. În 1990, Paulescu a fost numit membru post mortem al Academiei Române.

Paulescu era cunoscut ca fiind  un antisemit îndârjit. În 1922, înființase împreună cu Cuza Uniunea Națională Creștină. Noul partid este primul din Europa care adoptă zvastica drept simbol. Fusese mentorul lui Corneliu Zelea Codreanu, făcuse parte din Senatul Legionar, iar, la procesul fondatorului Legiunii Arhanghelului Mihail, a fost principalul martor al apărării acestuia. Se cred că aceste convingeri antisemite au fost cele care, de fapt, l-au ținut departe de Premiul Nobel.

În 2005, International Diabetes Federation a decis să renunțe la orice afiliere a acestei entități cu personalitatea lui Paulescu.

 

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI