Foarte multe locuințe din România nu sunt racordate la sistemul centralizat de canalizare, astfel că este nevoie să se apeleze la fosele septice. La ce distanţă se face fosa septică faţă de gardul vecinilor. Care este detaliul care îţi poate aduce o amendă.
Fosele septice se construiesc potrivit unor anumite reguli bine stabilite. Una dintre acestea specifică clar distanța pe care o fosă spetică trebuie să o respecte față de gardul vecinului.
Fosa septică a fost de-a lungul timpului motiv de ceartă între vecini, de multe ori ajungându-se în instanță.
Distanța fose septice față de vecinatăți este stabilită prin ordinul Nr.536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației.
„În situația în care nu există canalizare sau posibilitatea de racord la aceasta, se vor adopta soluții individuale de colectare și neutralizare a reziduurilor lichide, cu luarea măsurilor de protejare a mediului și sănătății”, arată articolul 33.
Astfel, îndepărtarea apelor uzate menajere provenite de la locuințele neracordate sistemul de canalizare se face prin instalații de preepurare sau fose septice vidanjabile. Acestea trebuie să fie proiectate și construite conform normelor în vigoare.
De asemenea, potrivit articolului 34 din lege, fosele septice trebuie amplasate la cel putin 10 metri față de cea mai apropiată locuință. În plus, instalatiile se întrețin în bună stare de funcționare, iar vidanjul se va descărca în cea mai apropiată stație de epurare a apelor uzate.
Legea recomandă respectarea unor distanțe exacte la amplasamentul foselor septice. Aceste distanțe sunt:
-Distanta fosei față de clădiri învecinate : 10 m
-Distanța fosei față de propria clădire : 5 m
-Distanța drenului (cîmpului de infiltrare în sol ) față de surse de apă potabilă: 30m
-Distanța liniei (tevii ) de drenaj față de nivelul pânzei freatice : 2m.
Așadar, fântâna trebuie să fie la minim 30 de metri depărtare de fosa septică. Conform articolului 27 din lege, fântana reprezinta o instalație locală de aprovizionare cu apă, individuală sau publică, a cărei apă este consumată prin extracție direct din ea.
Apa din fântână, pentru a fi bună de băut/consumat, trebuie să corespundă din punct de vedere calitativ standardului național și, de asemenea, să asigure cantitatea minimă necesară zilnică pentru locuitorii respectivi.
„Fântâna trebuie amplasată și construită, astfel încât să fie protejată de orice sursă de poluare și să asigure accesibilitatea. În situația în care construcția fântânii nu asigură protecția apei, iar adâncimea acviferului folosit este mai mică de 10 m, amplasarea fântânii trebuie să se facă la cel puțin la 10 m de orice sursa posibilă de poluare: latrina, grajd, depozit de gunoi sau deșeuri de animale, cotețe…etc”, mai arată legea.
Nu în ultimul rând, adâncimea stratului de apă folosit nu trebuie să fie mai mică de 4 m. Pereții fântânii trebuie amenajați astfel încât să prevină contaminările exterioare, cum ar fi cele ale fosei septice. Pereții se construiesc din material rezistent și impermeabil, respectiv ciment, cărămidă, piatră sau tuburi din beton.