Kamara a cunoscut consacrarea în show-bizz-ul autohton alături de trupa Alb Negru, din care face parte și colegul său, Andrei Ștefănescu. Cei doi sunt nedespărțiți de mai bine de 18 ani, dar în prezent ei nu mai petrec prea mult timp împreună. Kamara a fost nevoit să renunțe la spectacolul aniversar, întrucât nu s-a sincronizat cu Andrei, potrivit mărturisirilor făcute în exlusivitate pentru playtech.ro. Mai mult, acesta din urmă a declinat până și invitația lui Adrian Enache, de a urca împreună pe scena Sălii Palatului. Iar motivul îl constituie faptul că televiziunea îi ocupă cam cea mai mare parte a timpului. Totodată, în cadrul aceluiași interviu, Kamara ne-a mărturisit, printre altele, că el nu ar punea niciodată muzica pe locul secund și că-și dorește ca peste câțiva ani să facă propriul spectacol la Sala Palatului.
„Fiecare artist își dorește să cânte la Sala Palatului, dar mai ales să fie spectacolul lui”
Pe scenă propriu-zis, să vin să interpretez piesele mele sau altele, e a doua oară. Am mai cântat aici cu zece ani în urmă, la un spectacol când am fost invitat noi cei de la Alb Negru. Apoi am fost doar în calitate de spectator, iar dacă am urcat pe scenă a fost doar ca să trec să ajung în culise.
Fiecare artist își dorește să cânte la Sala Palatului, dar mai ales să fie spectacolul lui, dacă se poate. Măcar o dată în viață îți dorești să ajungi să cânți la Sala Palatului, e cea mai mare din România și sper ca într-o bună zi, pe la 70 de ani, să am și eu posibilitatea să cânt și să dansez. Glumesc, poate mai devreme..
Nu-mi lipsește nimic..Să vedem, dacă nu are Horia Brenciu sau Ștefan Bănică prea multe spectacole, să-mi lase și mi o dată, poate voi reuși. E foarte multă pregătire, care uneori se lungește pe două – trei luni. Nu e ușor să pregătești un astfel de spectacol, așa că nu mă hazardez nici solo, nici cu trupa. În următorii trei-patru ani poate voi pune în scenă un spectacol de o asemenea anvergură, încât nimeni să nu aibă nimic de comentat.Ceea ce e imposibil, ca cineva să nu comenteze…
Vom vedea… Anul ăsta am împlinit 18 ani de la debutul trupei, am fi vrut să facem un spectacol măreț, însă nu ne-am sincronizat. Și am zis să o lăsăm pentru când vom face 20 de ani. Poate la 20 de ani de Alb Negru să putem face asta.
Andrei e la emisiune, filmează, de aceea nici nu a putut lua parte la acest spectacol, pentru că era și el în poveste. Dar dacă are de filmat cu proiectele lui e mai complicat. E mai mult om de televiziune în ultima vreme și-l înțeleg perfect, acesta e jobul lui. Pe lânga asta, funcționăm ca trupă împreună la concerte sau prin videoclipuri, mai puțin împreună prezentând ceva, deși eu sunt și asta la bază, jurnalist și prezentator de televiziune. Sperăm să reactivăm și mai bine povestea Alb Negru.
Mai ieșiți împreună?
Mai rar, nu la fel ca înainte, pentru că nu are timp să se odihnească. De luni până sâmbătă e în focuri, doar duminica e ziua lui liberă.
Ai alege televiziunea în defavoarea muzicii?
Indiderent dacă aleg vreodată să fiu în televiziune, nu voi lăsa muzica sub nicio formă. Și aș prefera totuși un show săptămânal, încât să pot să-mi desfășor activitatea artistică mai departe. Am prezentat la un moment dat un matinal cu Gabriela Nasta și nu mi-a fost deloc ușor să mă trezesc în fiecare dimineață, eu care sunt mai mult o fire nocturnă. Nu-i de mine o emisiune zilnică.
Nu a durat pentru că nu ne-am înțeles, nu cu cei de la Realitatea, ci cu cei cu care am discutat contractual.
Și ea făcea parte din poveste.
Ambele, merg cu ele în paralel. Solo lucrez cu Andreas Mihai, iar cu Alb Negru colaborăm cu mai mulți compozitori și noi ne implicăm în compoziție.
Am doar emoții de transmis. Nu am emoții distructive, ci doar constructive. Ori de câte ori a fost vorba să fac ceva, inclusiv când a fost să intru în ring, să joc pe teren cu Naționala artiștilor, orice moment de pe scenă, de la debutul din 2004, din 2 septembrie, de la Mamaia, nu am avut nicio problemă.
Îl cunosc de 20 de ani, din 2002, când a venit a Naționala artiștilor, undeva în luna septembrie. Ne leagă multe amintiri, știu tot repertoriul lui, îmi știe tot repertoriul, de aceea putem îmbina povestea adesea. Toți cei 20 de ani petrecuți împreună, în care am fost de trei ori campioni mondiali, vicecampioni, și pe locul 3, toate călătoriile și spectacolele în țară și-n toată lumea, ne-au adus aici, împreună.
Am avut discuții în contradictoriu, dar foarte rar, pe teme fotbalistice, cum să jucm, nu aveau legtură ce muzica sau cu prietenia. Au fost doar discuții care au construit ceva și mai bun.
Se spune că pe teren ești cel mai aprig jucător al Naționalei…
E normal cumva… Sunt cam ultimul apărător, ultima redută, stau cel mai retras, cumva apăr baza. Dacă nu sunt eu acolo, e destul de complicat. E normal să am un glas, să protejez toată echipa, dacă cineva îmi lovește jucătorii din față, îl aștept în spate. Și mă iau de greșelile arbitrilor, pentru că pot constitui un potențial gol.
Ambele sunt complicate, nu există termen de comparație.
Ce spune despre mama lui Leon
Leon e acum cu mămica lui. Suntem în relații foarte bune, ne ajutăm în funcție de program, ea are ore de actorie, eu de repetiție pentru filmul în care joc. Ne susținem în jobul fiecăruia