Confecţionaţi dintr-o ţesătură rezistentă numită denim, blugii au o istorie de peste 500 de ani. Greu de murdărit, dar ușor de spălat, acest tip de pantaloni a fost conceput, inițial, pentru muncitori, însă, nu a durat mult timp până ce adolescenții anilor ’60 au fost cuceriți de „blue-jeans“. Printre primii „derbedei“ care au purtat blugi pe marile ecrane au fost: Elvis Presley, Marlon Brando și James Dean. Istoria lor, pe scurt, în continuare.
În România noi îi numim simplu „blugi“, însă acest obiect de îmbrăcăminte este cunoscut sub numeroase forme. Spre exemplu, spaniolii îi numesc „vaqueros“ sau „tejanos“, în daneză li se spune „cowboybukser“, adică pantaloni de cowboy, în China îi veți găsi sub denumirea de „niuzaiku“, ungurii le spun „farmernadrag“, bulgarii îi numesc „donkey“, olandezii – „spijkerbroek“, etc. Indiferent de cum li se spune în fiecare țară, pantalonii indigo sunt asociaţi, de fiecare dată, cu America.
Cu toate acestea, istoria lor începe acum mai bine de 500 de ani la Genova, Italia. Termenul de „blue-jeans“ vine de la sintagma franceză „bleu de Genes“, care în traducere înseamnă „albastru de Genova“, o țesătură din lână și bumbac. Deși îi numim și astăzi „blue-jeans“, pantalonii erau confecționați, încă de pe-atunci, din denim („serge de Nîmes“, adică „stofă din oraşul Nîmes“), o stofă a cărei compoziţie s-a schimbat în decursul secolelor.
Odată cu trecerea timpului, două tipuri de material au devenit populare: jean şi denim, ultimul fiind totuşi cel mai costisitor.
Pantalonii realizați din acest material erau vânduţi în portul genovez, pe atunci capitala Republicii Genova, și erau destinați muncitorilor. Menirea lor era să reziste muncilor cotidiene întreprinse de marinari, de la întinsul velelor la lustruitul punţii.
Pentru a-i spăla, membrii echipajului puneau blugii în plasele de pescuit, iar mai apoi îi trăgeau în siajul corăbiei.
În timp, soarele și apa de mare decolorau pantalonii, care deveneau tot mai spălăciți.