Ajunul Crăciunului, celebrat pe 24 decembrie, este una dintre cele mai importante zile din calendarul creștin, marcând ultimele pregătiri pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului. Această zi este însoțită de o multitudine de tradiții și obiceiuri, multe dintre ele fiind păstrate din generație în generație, și include deopotrivă superstiții care, potrivit credințelor populare, aduc noroc și bunăstare în anul ce urmează.
Ajunul Crăciunului coincide cu ultima zi a postului, ceea ce înseamnă că masa de pe 24 decembrie este formată exclusiv din bucate de post. Conform tradiției, nimeni nu trebuie să mănânce în această zi până la ivirea primei stele pe cer, simbolizând steaua care i-a călăuzit pe magi spre Betleem. Se crede că respectarea acestui obicei garantează sănătate, prosperitate și un an plin de realizări.
Ajunul este și ziua în care gospodinele âși finalizează pregătirile pentru Crăciun. Printre preparatele specifice se numără colacii, turtele („scutecele Domnului”) și covrigii.
Colacii au o semnificație aparte în tradiția românească, fiind destinați colindătorilor adulți și celor din familie. Aceștia sunt asociați simbolic cu îngrijirea oferită Maicii Domnului la nașterea pruncului Isus. Turtele, pe de altă parte, sunt presărate cu zahăr pisat, nucă sau semințe de cânepă și sunt așezate pe masa festivă, alături de vin roșu, prune fierte și alte bucate de post. Masa, decorată cu grijă și așezată în fața icoanei, devine un spațiu sacru, binecuvântat de preot în seara de Ajun.
Colindatul este unul dintre cele mai vechi și mai iubite obiceiuri de Ajun. Copiii pornesc primii la colindat în dimineața zilei de 24 decembrie, fiind răsplătiți cu mere, nuci, covrigi și turte. Pe măsură ce seara se apropie, colindătorii mai mari, inclusiv flăcăii satului, aduc vestea Nașterii Domnului prin cântecele lor tradiționale. Aceștia sunt primiți cu colaci și alte daruri de post, păstrând astfel vie tradiția de a dărui și de a celebra sărbătoarea în comunitate.
Ajunul este, totodată, și o zi în care se respectă numeroase superstiții. De exemplu, se spune că fetele nemăritate pot influența soarta și grăbi venirea pețitorilor dacă preotul este convins să stea pe laiță și să guste din bucate. Gospodarii trebuie să aducă acasă toate obiectele împreumutate, considerându-se că lipsa lor atrage ghinion.
Alte superstiții implică utilizarea simbolică a alimentelor. După ce aluatul pentru colaci este pregătit, gospodinele merg în grădină și șoptesc: „măr, rodnic să fii cum stă aluatul pe mâinile mele”, sperând astfel la o recoltă bogată. În același spirit, atunci când cuptorul este plin cu pâine, se rostește o rugăciune ca și pomii din livezi să fie la fel de roditori.
Un alt obicei interesant presupune verificarea sănătății prin tăierea unui măr. Un fruct fără defecte prevestește un an lipsit de probleme, în timp ce un măr cu viermi este considerat semn rău. Cei care doresc să atragă noroc în anul ce vine și-l spală pe față cu apă înviorată cu o nucă și un bănuț.
Sfințirea mesei din Ajun este un moment central al zilei. Preotul, însoțit de dascăli, binecuvântează gospodăria, gustă din bucate și ia cu el daruri simbolice precum colaci și vin. Acest ritual vechi este un simbol al comuniunii dintre oameni și divinitate, întruchipând bucuria și recunoștința pentru darurile primite.
Ajunul marchează apogeul postului Crăciunului, care durează aproximativ șase săptămâni. Odată cu prima zi de Crăciun, postul se încheie, iar mesele sunt împănate cu bunătăți tradiționale: sarmale, cozonaci, cârnați și fripturi pregătite din carnea proaspătă a porcului sacrificat de Ignat.
Ajunul Crăciunului rămâne o zi specială, în care tradițiile și obiceiurile sunt respectate cu sfințenie, aducând bucurie și speranță în inimile tuturor.