Interviu cu Irina Gologan de la Prima TV. Prezentatoarea și-a dezvăluit secretele, fără rușine. Ce face în fiecare seară, la 20:30 VIDEO

A fost unul dintre cei mai buni reporteri de televiziune din România timp de mai bine de un deceniu, iar acum o regăsim în postura de moderator al matinalului de la Prima TV, o emisiune LIVE de 4 ore pe care o prezintă alături de Daniel Osmanovici. Frumoasă, cu o carieră impresionantă și un bun simț pe care îl găsești din ce în ce mai rar pe piața media din România, Irina Gologan a acceptat să ne ofere un interviu, în exclusivitate, în care ne-a vorbit cu sinceritate despre noua etapă profesională, despre bucurii și frici, un dar și despre cum reușește să îmbine armonios cariera cu viața de familie.

Interviu cu Irina Gologan de la Prima TV, prezentatoarea matinalului

• Irina, 12 ani ca reporter la Pro TV, iar acum te regăsim în postura de moderator al matinalului de la Prima TV. Cum a fost trecerea?

Șocantă, deși la prima vedere nu pare așa. Am considerat mereu că este un pas firesc să urci frumos în cariera de jurnalist și, desigur, să ajungi la pupitrul știrilor. Însă, a fost mult mai greu decât mi-am imaginat. Dar și mai frumos decât am sperat. Vorbim despre un proiect care presupune trei ore de transmisiune în direct, un proiect pentru care este necesar să mă trezesc la ora 4 dimineața. Încă sunt în proces de acomodare.

• Cum este să te trezești 5 zile pe săptămână la ora 4?

Destul de greu, mai ales că după meseria de reporter, cumva am avut un job mai domestic, de birou, și aveam programul acela clasic pe care îl au majoritatea. Mă trezeam, la ora 9 eram la serviciu, la ora 6 eram acasă și cumva acum deodată, ieșind din rutina asta pe care mi-am format-o în ultimii doi ani, îmi este puțin greu. Dar ma autoeduc și la ora 20:30 negreșit sunt în pat. Este ora mea de culcare 20:30 – 21:00, iar la 4 sună ceasul.
Irina Gologan, reporterul-vedetă al Pro TV-ului

Cum a apărut Honorius Prigoană la IML Brașov. A șocat pe toată lumea. Cum s-a îmbrăcat

Starea lui Silviu Prigoană înainte de deces: Cred că o să mă duc la Urgență. Semnele care l-au îngrijorat chiar în timpul ultimului interviu

Anamaria Prodan, de nerecunoscut. Brunetă și machiată strident, la nunta cu fostul soț FOTO

IMAGINILE MOMENTULUI! Arbitra de 24 de ani a fost prinsă cu observatorul de 3 ori mai în vârstă ca ea și video-ul compromițător a fost făcut public!

• Esti una dintre puținele prezentatoare care au ajuns în această postură după o carieră foarte lungă ca reporter. Consideri că ar trebui să fie o calitate obligatorie a unui prezentator ca înainte să fi făcut muncă de teren?

Nu aș vrea să mă exprim pentru că sunt mulți care au ajuns la pupitru fără să treacă prin asta și atunci nu aș vrea să fiu radicală. Dar eu nu aș face nici un pas altfel, diferit de cum le-am făcut, pentru că experiența aceea pe care o capeți în redacție, pe teren, găsindu-ți surse, sunând, documentându-te, este absolut vitală atunci când prezinți un program de știri. Trebuie să fii mereu foarte bine pregătit pentru că tehnologia poate “pica” și ea, nu? Ei bine, dacă ai experiență, prompterul nu mai este o necesitate absolută, tu știi ceea ce ai de făcut și dacă el pică. Și, chiar dacă nu există probleme tehnice, este important să știi despre ce vorbești, este important să știi să intervievezi un om, iar de aceea da, cred că fără teren și fără experiența aceasta de corespondent, de reporter, este nefiresc să faci apoi meseria de prezentator.

• Ce i-ar reproșa astăzi moderatoarea Irina Gologan reporterului Irina Gologan?

Poate faptul că am fost prea corectă. De exemplu, atât prietenii, cât și soțul meu, mi-au spus de multe ori: ”Măi, tu poți să faci mai mult, tu poți să… uite mai vorbește cu unul cu altul când mergi pe teren, încearcă să îți creezi relații”. Știm foarte bine că se creează relații pe teren. Ei bine, mie nu mi-a plăcut niciodată chestia asta, am fost atât de imparțială. Desigur, aici a intervenit și educația primită la ProTV. Eu nu mi-am dorit să generez astfel de situații pentru că nu voiam să fiu nimănui datoare cu nimic. Nu neapărat că acesta este un reproș, eu nu îmi reproșez personal, spun ce îmi reproșează, cumva, cei din jurul meu, cei apropiați mie.

• Vedeta Prima TV, sfaturi pentru tinerele jurnaliste

Care crezi că sunt cele mai importante atuuri sau ce sfat le-ai da fetelor tinere care își doresc să devină reporter sau prezentator?
Le sfătuiesc din suflet să nu ardă etape, să o ia cu începutul. Adică să nu își dorească să devină prezentator din prima. Meseria de reporter este una atât de frumoasă, te învață atât de multe, te maturizează. Meseria de reporter este, poate, cea mai important școală. Cea a vieții. Un alt sfat ar fi să se gândească dacă sunt cu adevărat bune pentru asta, pentru că așa ne dorim cu toții să apărem pe sticlă. Nu este același lucru cu o ședință foto. Este total diferit și trebuie să fii sigur că vrei să treci prin toate etapele, să fii stăpân pe tine, să nu consideri că apari la televizor, te alinți 2-3 minute și gata, ești prezentator. Nu, e o muncă titanică în spate.

• Care este cel mai greu reportaj pe care l-ai făcut dar și cel mai frumos?

Frumoase au fost multe, foarte multe. Însă, voi știi mereu care a fost cel mai greu. Atunci când spun greu mă refer la un întreg ansamblu: documentare, filmările, emoțiile prin care am trecut. Este vorba despre o serie de materiale pe care am făcut-o pentru știri. ”Orașul de sub oraș” se numea campania. Un fel de serial despre oamenii străzii din zona Gării de Nord, acolo unde și locuiam pe vremea aceea. Mă înfiora ceea ce vedeam zi de zi acolo și, astfel, a venit ideea reportajului. Cu greu am reușit să intru printre ei, să văd cu ochii mei cum trăiesc în subteran. Am văzut cine este șeful, cine administrează banii, de unde procurau drogurile pe care și le injectau. A fost un reportaj extrem de greu și m-a impactat foarte mult pentru că eu sunt extrem de sensibilă la suferința oamenilor, iar când îi vedeam că de fapt ei nu trăiesc o viață reală și nu e decât suferință acolo, mă înfiora. Pe de altă parte încercau să își ducă traiul într-un mod extrem de natural, uneori superior nouă, oamenilor normali. Mă întrista foarte mult. Pe vremea aceea mă împrietenisem cu una dintre fetele de-acolo și venea seară de seară la mine la balcon și mă striga să îi dau mâncare. Am coborât perne, o pilotă, o rugam tare mult să se lase de droguri. Bineînțeles că eu nu am avut niciun fel de efect în această poveste pentru că este grea lupta și da, asta m-a impactat și a fost foarte greu.

Interviu cu Irina Gologan de la Prima TV: cum a lăsat PRO TV în urmă

• Este greu să-ți stăpânești emoțiile atunci când transmiți publicului informații cu o mare încărcătură emoțională?

Este, sigur că da, suntem oameni. Dar prin exercițiu și profesionalism, ajungi să îți stăpânești bine emoțiile. Așa cum spuneam mai devreme, meseria aceasta nu este este pentru oricine, este foarte grea. Țin minte că la primul meu live, fosta mea colegă, Amalia Enache, care se afla în studio ca prezentator al știrilor de la ora 23:00, mi-a spus: ”Gândește-te că vorbești cu mama ta!”. Mie mi-a rămas în cap chestia asta și de foarte multe ori am repetat acest exercițiu și m-a ajutat mult. Alții, de exemplu, mi-ar fi spus ”Vorbești cu o camera, nu e nimic…”Nu! M-a motivate altfel ceea ce mi-a spus ea: ”Vorbește cu mama ta și explică-i ei care este treaba, de fapt, acolo!”. M-a ajutat foarte mult.

• Ce ți se pare cel mai greu în timpul unui live ?

Cel mai greu mi se părea atunci când dădeam un live de la vreun protest, sau de undeva unde situația nu era foarte bine așezată și nu știam ce o să se întâmple în timpul ”directului”. Pentru că se mai întâmplă să mai apară cineva în cadru. Au fost momente în care pur și simplu simțeam că nu am suficientă experiență încât să știu să manageriez corct situația și să ies basma curată. Dar experiența și nevoia m-au învățat să fac față oricărei situații, oricărei presiuni. Am avut câteva întâmplări de genul acesta și consider că m-am descurcat onorabil. La asta mă gândeam atunci când aveam live-uri în care nu eram singură la cadru cu operatorul și depindeam de o anumită atmosferă din jurul meu, mi-era teamă să nu îmi strice cineva momentul.

• Cât de mult te implici acum, ca moderator, în tot ceea ce înseamnă pregătirea știrilor?

Mă mai ia gura pe dinainte atunci când mai am câte un invitat și încep să pun mai multe întrebări decât este cazul, în ideea în care eu trebuie să îi ofer spațiu și colegului meu, Daniel. Chiar râdeam într-o zi și mi-a spus: ”Aoleu! A ieșit reporterul din tine”. Da, bineînțeles că îmi place să mă implic și se vede experiența de reporter de teren, se vede că știi să sapi acolo în interior să descoperi adevărul. M-ai întrebat mai devreme cum reușeam să nu mă impacteze aceste povești pe când eram reporter de teren. Cred că mă descurcam mai bine, pentru că atunci aveam știrea mea, mă pregăteam, știam despre ce este vorba chiar dacă era un caz mai puțin fericit. Acum, de când sunt moderator, am avut, în ultima perioadă, știri cu copii puși în situații îngrozitoare și pur și simplu nu am putut să duc textul acela până la capăt. M-am bâlbâit rău de tot, m-am emoționat. Trebuie să lucrez la acest aspect. Încerc să îmi spun că nu este viața mea și trebuie să reușesc să mă detașez.

• Ca reporter erai tu cu microfonul și cu camera. Acum, ai un partener de emisie. Care este diferența?

Există diferențe foarte mari, dar cred cu tărie că mai bine de atât nu se puteau lega lucrurile. Este exact ceea ce am nevoie pentru că am pornit cu o oarecare nesiguranță în acest nou rol și cred că dacă aș fi fost singură, aș fi simțit o presiune mult mai mare. Daniel a fost extrem de drăguț și din prima mi-a spus: ”Eu sunt pentru tine un om de nădejde, te poți baza pe mine”. Deja am ajuns la nivelul la care îmi spune că și el se poate baza pe mine, ceea ce este extraodinar pentru mine, pentru ego-ul meu. Lucrurile s-au țesut într-un fel extrem de bun.

• Trebuie să te întreb. Cum reziști să stai trei ore în picioare?

Prima săptămână a fost cruntă și am zis că nu mai pot. Deja le spusesem colegilor de la PRIMA TV: ”Aduceți-mi un scaun că eu nu mai pot. Leșin aici!”. Se pare însă că organismul uman este atât de deștept încât pur și simplu se obișnuiește cu situația. Nu mai simt. Eu nu simt când trec trei ore. Nu simți cum trece timpul.

Irina îmbină perfect viața profesională cu cea de familie

• Ești mama, soție și un profesionist desăvârșit. Cum reușești să le îmbini pe toate trei?

Sunt convinsă că dacă nu plecam din ProTV la momentul respectiv, nu reușeam să îmi întemeiez o familie. Nu reușeam să fac cel de-al doilea copil, asta e clar. Avem atâtea exemple în jurul nostru, știi foarte bine. Este foarte greu să le îmbini. Acum, în postura de moderator, programul este unul lejer pentru mine. Chiar dacă mă trezesc la 4 dimineața, chiar dacă fac eforturi, sunt extrem de multumită dar faptul că reușesc ca la ora 11:00 să fiu acasă la copii, este minunat. Cred că este ceea ce și-ar dori orice mamă.

• Reprezintă un avantaj faptul că soțul tău (jurnalistul Sorin Chiriac) lucrează în același domeniu?

Irina: Major. Nu cred că ar înțelege oricine faptul că, de exemplu, acum trebuie să mă distrez, să port un anumit tip de discuție cu partenerul meu de prezentare, Daniel. Este o chestie strict profesională, ori poate că dacă nu ai fi din breaslă și nu ai ști ce este în spatele camerelor de filmat, nu ai înțelege. Da, este mare lucru că mă înțelege și mă sprijină.

• Ce spun fiicele tale atunci când o văd pe mami pe sticlă?

Când s-au născut fetele, eu nu mai eram în ProTV. Am două fetițe, că avem numai fete în casă. Avem și două cățelușe. Pe fiica cea mare o cheamă Ema și are 6 ani, iar cea mica se numește Roa și are 4 ani. Eu aveam un alt gen de job atunci când ele au început să mai crească, am stat și în concediul acela de doi ani cu fiecare și la un moment dat le-am spus: ”Voi știți că mami a lucrat înainte în televiziune și eram și eu reporter ca fetele acestea, țineam și eu microfonul?”. Îmi aduc aminte că erau atât de supărate că ele nu m-au văzut la televizor și mă rugau să mă întorc. Poate că au avut și ele aportul lor, atunci când m-am hotărât să mă întors în presă. În prima săptămână de emisie, amândouă au stat lipite de televizor și marea lor problemă era cu ce era îmbrăcată mami astăzi și nimic altceva. Îmi trimiteau poze cu păpușile și îmi spuneau că astăzi semăn cu păpușa asta, astăzi ai ținuta lui Barbie. Acum deja s-au mai obișnuit, nu mai deschid televizorul. Însă, cred că sunt mândre, pentru că cel puțin cea mare, atunci când iese afară și se întâlnește cu vreo prietenă de-a ei, îi spune: ”Mami este prezentatoare la televizor, știi? Lucrează la Prima TV și prezintă o emisiune de dimineață și…” (râde). Mie îmi vine să intru în pământ; oprește-te!

• Crezi că vor urma și ele meseria părinților?

Cea mare, Ema, dă semne… De la Moș Crăciun ne-am dorit microfon cu cască. Cu ”microfon de ureche”, cum spune ea. Și-a dorit o lavalieră, cu greu am găsit așa ceva pentru copii, Face pe prezentatoarea, se așează și spune: ” Bună-dimineața! Aici Irina Gologan și Daniel Osmanovici. Cu draaaaag, Prima TV!” Este adorabilă, delicioasă, iar cea mică încă nu dă semne, nu e dezinvoltă. Însă Ema da și mi-ar plăcea foarte mult să-mi urmeze cariera dar știi cum e, nu decidem noi, părinții.

• Nu crezi că este o meserie dificilă? Tu ai trecut prin toate etapele posibile și imposibile.

Nuuu, este atât de frumoasă viața de jurnalist, este un miraj, pur și simplu îți intră în sânge. Eu am făcut pauză timp de doi ani, însă, deși aveam opțiunea să lucrez numai de la birou, mereu mi-a placut să verific totul la fața locului, să merg și pe teren. Nu pot rezista fără puțină adrenalină, fără noutate, fără să mă bag acolo unde este mai greu.

• Deci crezi că esti născută să fii jurnalist…

Da, exact! Țin minte că atunci când am plecat din locul în care am lucrat, i-am spus șefului meu că plec cu inima deschisă de-acolo dar, nu pentru că nu mi-a plăcut ceea ce am făcut, ci pentru că am o meserie, nu un job, iar meseria mea este de jurnalist și așa vreau să rămână. Pot să am orice alt job.

• Ce părere au fiicele tale despre faptul că la ora 20:30 trebuie să te bagi în pat?

Recent am avut o mega ceartă pe această temă. Nu sunt obișnuite și sunt triste câteodată. Se spală pe dinți după ce le spun a suta oară, tocmai pentru a mai trage de timp și pentru a mai sta cu mine. Nu înțeleg situația. Pe de altă parte le spun: ”Mami, ce altă mamă de aici de la noi din cartier vin acasă la ora 10 dimineața și își petrec restul zilei cu copiii? Este ceva extraordinar, iar voi ar trebui să vă bucurați de treaba asta”. Nu știu cât înțeleg, însă se supără că le bag la culcare atât de devreme.

Și-ar dori să joace într-un film

• Te-ai gândit vreodată ce drum profesional ai fi ales înafară de jurnalism?

Da. Înainte să dau la Jurnalism aveam două opțiuni: prima opțiune era să dau la asistență socială, să ajut oameni. Mă simt atrasă de acest domeniu de când mă știu. Dacă voi avea timp și viața va fi blândă cu mine, aș vrea să mă implic într-o fundație, să fiu voluntar, să reușesc să ajut oamenii.
Acum am să îți spun câteva nume și câteva cuvinte și aș vrea ca tu la rândul tău, să îmi spui primele două cuvinte care îți vin în gând…

Andreea Esca: Om și model.
Reporter: Viața mea (zâmbind)
Familie: Visul meu împlinit!
Echipa națională de fotbal: Zero barat, două cuvinte (râde).
Șerban Huidu: Colegul meu bun.
Incendiul de la ”Matei Balș”: Trebuie puține cuvinte, pentru că aici aș avea mai mult de comentat? Soarta României.
Guvern: Impotență.
Sorin Chiriac: Iubirea vieții mele
Tu: Un om în continua creștere la care mai e de șlefuit mult.
Tabloid: Ceva unde nu mi-ar plăcea să particip.

• Ești pregătită să îți asumi statutul de persoană publică?

Cred că îți alegi cât de persoană publică vrei să fii. Tind să cred asta, că sunt pregătită să fiu persoană publică până la un anumit nivel. Atâta timp cât mergi la evenimente sau ieși în societate doar acolo unde crezi tu că te potrivești, eu zic că este super ok.

• Te-ai vedea vreodată jucând într-un film?

Da, da,da. Cred că aș fi bună ca actriță. Mi-ar plăcea foarte mult, da. Îmi place tare mult să fiu pe scenă și chiar mi-au spus mulți oameni că am așa o mimică a feței extrem de expresivă și aș fi bună de acriță, deci, aștept oferta.