Oricine a fost în Austria a gustat, fără îndoială, şniţelele vieneze, preparatul celebru şi gustos din capitala europeană. Crocant la exterior, gustos şi fraged la interior, acesta se serveşte cu o salată rece de cartofi alături.
Wiener Schnitzel sau şniţelele vieneze sunt vedeta bucătăriei din capitala Austriei. Crusta crocantă, aurie, perfectă, dar şi carnea fragedă sunt foarte greu de reprodus în bucătăria de acasă, însă un bucătar austriac a dezvăluit secretul reţetei vechi de sute de ani.
În primul rând, carnea trebuie să fie de viţel, fragedă şi fără pielite, iar panarea să se facă în următoarea ordine: faină, ou, pesmet. Un alt detaliu important de care trebuie să ţineţi cont este faptul ca feliile mari de şniţel se obţin doar prin tehnica despicării tip fluture. Asta înseamnă că se taie o felie mai groasă care se despica în două, însă nu complet, ci ca o carte. Apoi felia se pune într-o folie de ambalat şi bate pe ambele părţi cu ajutorul unui un ciocan plat, fără zimţi. În lipsa lui, puteţi bate şniţelele cu o cană metalică sau cu un ibric.
Un alt secret tine de crusta extra crocantă. Se spune că pesmetul trebuie să se facă din chifle „Kaisersemmel„, deoarece acestea au cea mai bună proporţie coaja-miez. Dacă pesmetul are prea mult miez se va uda mai tare. Nici uleiul nu trebuie ales la întâmplare. În restaurantele tradiţionale din Viena, şniţelele vieneze se prăjesc în
în unt clarifiat, adică acel „Butterschmalz”.
Prajirea snitelelelor, un alt secret
Snitelele vieneze au devenit un simbol al gastronomiei vieneze și austriece. Originea exactă a acestui fel de mâncare este subiect de dezbatere. O teorie populară sugerează că rețeta ar fi fost adusă în Austria în secolul al XIX-lea de către feldmareșalul Josef Radetzky, după campaniile sale din Italia. Se spune că Radetzky a descoperit în Milano preparatul „cotoletta alla milanese”, un cotlet de vițel pane, și a adus rețeta la Viena în 1857.
Cu toate acestea, această poveste a fost contestată de lingvistul Heinz Dieter Pohl, care susține că legenda a apărut într-o carte de gastronomie italiană publicată în 1969 și că rețeta ar fi fost deja prezentă în bucătăria austriacă sub forma preparatului „Backhendl”, menționat într-o carte de bucate din 1719.
Indiferent de originea sa exactă, șnițelul vienez a fost rapid adoptat și rafinat în Austria, devenind un pilon al bucătăriei vieneze. În 1831, termenul „Wiener Schnitzel” apare în cartea de bucate „Allerneuestes allgemeines Kochbuch” a Mariei Anna Neudecker, indicând popularitatea sa în creștere. Astăzi, este o denumire protejată în Austria, indicând faptul că doar variantele preparate din carne de vițel pot purta acest nume.