Scena politică franceză a fost zguduită miercuri, când Parlamentul a adoptat o moțiune de cenzură împotriva guvernului condus de premierul Michel Barnier. Cu 331 de voturi în favoarea moțiunii, alianța neobișnuită dintre extrema dreaptă și stânga radicală a reușit să doboare guvernul minoritar, care și-a încheiat astfel mandatul de doar trei luni, cel mai scurt din istoria Republicii a Cincea, informează Reuters.
Această lovitură politcă are consecințe majore asupra președintelui Emmanuel Macron, care se confruntă acum cu sarcina dificilă de a forma un nou guvern capabil să gestioneze o criză economică în creștere și o scenă parlamentară profund divizată.
Moțiunea de cenzură a fost inițiată ca răspuns la decizia guvernului Barnier de a folosi articolul 49.3 din Constituție, o procedură controversată care a permis adoptarea unei părți a bugetului fără un vot final în Parlament. Bugetul propus, care includea economii de 60 de miliarde de euro, a fost considerat necesar pentru a reduce deficitul bugetar semnificativ al Franței, dar a fost extrem de nepopular atât în rândul stângii, cât și al dreptei.
Marine Le Pen, lidera partidului de extremă dreapta Adunarea Națională, și Jean-Luc Mélenchon, liderul stângii radicale, au fost printre cei mai vocali susținători ai moțiunii. Această colaborare între două forțe politice tradițional opuse a fost determinată de dorința comună de a sancționa guvernul pentru ceea ce au perceput ca fiind o subminare a procesului democratic.
„Această realitate bugetară nu va dispărea prin magia unei moțiuni de cenzură”, a declarat Barnier înainte de vot, avertizând că deficitul bugetar va continua să reprezinte o provocare majoră pentru orice guvern viitor.
Demisia lui Michel Barnier și a cabinetului său, care urmează să fie formalizate joi, deschide o perioadă de incertitudine profundă pentru Franța. Parlamentul, polarizat în urma alegerilor anticipate din iunie, face improbabilă formarea unui guvern stabil în viitorul apropiat. Conform Constituției, noi alegeri parlamentare nu pot fi organizate înainte de luna iulie.
Președintele Macron are acum două opțiuni principale: fie numirea rapidă a unui nou premier care să poată atrage sprijin transpartinic, fie menținerea guvernului actual în regim interimar. Această din urmă soluție, deși posibilă din punct de vedere juridic, riscă să genereze costuri politice uriașe și să adâncească instabilitatea.
Între timp, presiunile economice cresc. Piețele financiare franceze au fost deja afectate, cu costuri de împrumut care au depășit temporar pe cele ale Greciei. Lipsa unui buget aprobat pentru anul 2025 accentuează îngrijorările investitorilor, în timp ce opțiunile constituționale pentru adoptarea bugetului prin decret sunt controversate.
Criza politcă din Franța are ecouri în întreaga Uniune Europeană. Cu Germania confruntându-se cu propriile sale probleme politice, iar SUA pregătindu-se pentru revenirea lui Donald Trump în Casa Albă, instabilitatea din Franța contribuie la slăbirea poziției blocului comunitar pe scena globală.
Mai mult, turbulențele interne ar putea afecta sprijinul Franței pentru Ucraina, a avertizat fostul ministru al apărării, Sebastien Lecornu. Acest aspect subliniază dimensiunea geopolitică a crizei, care depășește granițele Franței.
Pe fondul acestor evenimente, președintele Macron urmează să adreseze națiunii un discurs joi seară. Intenția sa de a numi un nou prim-ministru înainte de redeschiderea Catedralei Notre-Dame, programată pentru sâmbătă, ar putea semnala dorința sa de a restabili o anumită stabilitate. Totuși, este clar că noul cabinet se va confrunta cu aceleași obstacole legislative și economice.
Căderea guvernului Barnier marchează un moment critic în politica franceză, reflectând tensiuni adânci în societate și un context politic tot mai complicat. Rămâne de văzut dacă Macron va putea naviga aceste ape tulburi sau dacă Franța se va confrunta cu o criză încă mai profundă în lunile care urmează.