EXCLUSIV Iurie Darie ar fi împlinit 92 de ani. Anca Pandrea face dezvăluiri: ”Este peste tot cu mine”

Anca Pandrea l-a serbat, pentru ultima dată, pe marele artist, Iurie Darie, pe 14 martie 2012. Din păcate, în acel an, în luna noiembrie, inima actorului a încetat să mai bată, după o lungă și grea suferință. Anca nu s-a împăcat cu gândul despărțirii de bărbatul pe care l-a idolatrizat și pe care îl iubește și dincolo de moarte. Actrița ne-a depănat amintiri emoționante, despre romantica relație cu Iura. ”Pentru mine, Iura nu a murit. Consider că el este prezent cu noi în permanență și nu aș putea să mai rezist dacă nu aș mai simți că el este peste tot cu mine!”, și-a început mărturisirile Anca Pandrea, în interviul oferit în exclusivitate pentru playtech.ro

Anca Pandrea, despre petrecerile aniversare: ”Frigider nu aveam, până să fiu cu Iura, puneam șampania să se răcească în zăpadă”

Anca Pandrea i-a stat alături actorului Iurie Darie până în ultima lui clipă a vieții. L-a iubit enorm, astfel că se străduiește să-i păstreze vie memoria. Pe 14 martie, ar fi fost ziua de naștere a lui Iurie Darie, prilej pentru Anca de a depăna amintiri din perioadele frumoase, despre petrecerile cu casa plină:

Vestea tristă a momentului! Familia Băsescu, la pământ! Ce s-a aflat după BOALA CUMPLITĂ, noi detalii

BOMBA MOMENTULUI despre Petre Roman! S-a aflat după moartea Mioarei Roman. Dumnezeule, ce a putut face! E cumplit

”Aniversările noastre erau așa: veneau prietenii și aveam casa plină. În general, serbam ziua mea până la cea a lui Iura, din 14 martie, și ne strângeam cu toții în căsuța asta. De ziua mea, 16 februarie, ziua ceferiștilor, afară era zăpadă, și până să fiu cu Iura nu aveam frigider, puneam șampania să se răcească în zăpadă. Veneau la noi actorii Silviu Stănculescu, Dumitru Chesa, Dumitru Rucăreanu, dar și prietenii din afara teatrului.

Și stăteam până dimineața, și râdea puiul meu, viața și dragostea mea! Când a împlinit 80 de ani, am aranjat o masă cu 80 de persoane la ”Mareșalul” Ion Antonescu, fără ca el să știe. I-a plăcut surpriza, meniul și mi-l aduc aminte pe Iura cum spunea, ”Că abia acum începe viața”. Și uite că, încet, în 3 ani, a plecat. O altă aniversare a lui a fost atunci când era la filmări la TVR, iar noi îl așteptam. Era în perioada în care ne pregăteam să deschidem magazinul de vin. Am mers atunci cu vărul meu să cumpărăm butoaie de la Pitești și le-am pus direct în pivniță.

Pusesem vin și am zis ”hai să ne strângem”, în lipsa lui Iura. Marinuș (Marin Moraru-n.r.), Dumnezeu să îl ierte, spunea, ”Dar noi de unde bem”. Păi zic, de aici, apeși și curge vinul așa! Pe atunci veneau și cadre medicale de la Policlinica Artiștilor, care ulterior, s-a desființat și lucrau aici lângă noi, la Urgențe. Fugeau din gardă și mai veneau la noi. Iura nu era și nici nu știa că noi îl petreceam. Nu aveam scaune, toată lumea era în picioare și apare și Iura, obosit de la televiziune, vede lumină în magazin… și el, pe urmă mi-a spus, s-a gândit ”Anca face curat”, și când a intrat, toată lumea i-a cântat ”La mulți ani!”. S-a stat până dimineață. Iar de Sărbători, de Paște și de Crăciun, stăteam amândoi.

După ce mergeam la mama și la Ducu, pe urmă stăteam noi doi, pentru că sărbătorile de suflet le petreceam în doi. De Moș Nicolae se pun ghetele la ușa și le puneam și noi, eu două perechi, el una. Într-o dimineață mă trezesc curioasă, bag mâna și ce crezi că găsesc în interiorul încălțămintei mele? Rahat, din acela, în țiplă, câte 4 sau 5 bucăți. În a doua, la fel, până am început să râd cu lacrimi. El mustăcea, n-o să uit zâmbetul ăla în somn.

Eu nici nu mai știu ce i-am pus! Cred că un parfum. Uneori îi luam câte o cămașă și i-o puneam sub pernă sau un fular și îl puneam la bucătărie. De multe ori le găsea peste o zi sau două. Îmi amintesc, într-un an, chiar de Anul Nou, am luat un curcan și, ia să vezi, că nu încăpea în cuptor. Așa de mare era! Trebuia tăiat, nu știu ce i-a făcut Iura, l-a împins și l-a aranjat în cuptor, să se facă frumos. Îmi aduc aminte de toate acestea și încep să lăcrimez. Ce veselie era tot timpul, iar cine intra zicea, ”mă simt extraordinar la voi””, ne-a mai spus Anca Pandrea.

Anca Pandrea, diagnosticată cu insuficiență cardiacă și pulmonară, se teme de virusul ucigaș: ”De un an stau în casă, nu am ieșit nici la cimitir, am trimis pe cineva să îi facă pomană, în noiembrie. Eu ies doar pentru strictul necesar”.

Actrița suferă de insuficiență cardiacă și pulmonară și nu a mai ieșit din casă decât prin cartier, pe străduțele mici, ca să plimbe cățelul, și la medicul de familie, la pneumolog, pentru rețeta compensată.

”De un an de zile nu am mai putut primi atâta lume acasă. Pe 14 martie urma să-i fac lui Iura expoziție de desene, în foaierul Teatrului de Comedie. Am înrămat desenele lui, dar s-a închis tot cu pandemia asta! Numai Dumnezeu poate să ne ajute. De un an stau în casă, nu am ieșit nici la cimitir.

În noiembire, s-a oferit prietena mea, Dana Ionescu, să meargă împreună cu ex-ul (așa îi spune ea fostului ei soț, cu care locuiește în continuare împreună cu copiii), și a făcut la ea toate pregătirile, a fost la biserică, a fost la Iura, unde doarme puiul meu, a împărțit, a venit acasă și a împărțit și acasă, pentru că tot pe ea am rugat-o să împartă și la vecini. Iar ex-ul a rămas în mașină, timp de aproape două ore, cât am împărțit aici.

Tot el a filmat totul, iar eu vedeam ce se întâmplă. Și Dana mă întreba dacă mai vreau ceva sau dacă este bine așa, cum a pus florile sau ce mai era acolo de făcut! A mai venit ”Mărie cu pălărie”, o prietenă de-a noastră, căci eu așa îi spun și mi-a luat și mie rețeta de la farmacie, dacă tot s-a dus pentru ea! Am botezat-o așa de când a sunat cândva la poartă și când am văzut-o așa, micuță, cu o pălărie pe cap, de atunci așa îi spuneam și eu și Iura”, ne-a mai zis Anca Pandrea.

”De 14 martie niciodată nu fac parastas, pentru că era ziua puiului meu și eu nu-l condamn la moarte”

Anca Pandrea serbează mereu, de ziua lui Iurie Darie, care anul acesta ar fi împlinit 92 de ani: ”De 14 martie niciodată nu fac parastas, pentru că era ziua puiului meu și eu nu-l condamn la moarte. Am stat în casă cuminte cu puiul meu! Am vrut eu să ies să cumpăr șampanie și tort, să-mi pun două măști și să vin acasă și să stau doar eu cu Iura, dar Dana, cea care mi-a făcut parastasul lui Iura, anul trecut, s-a oferit să cumpere ea.

M-a sunat să mă întrebe ce torturi sunt și care îi plăceau lui Iura și a cumpărat cu trei feluri de ciocolată. Ex-ul ei și fetița lor de 13 ani au ieșit în parc, pentru că era soare, iar eu cu Dana și cu Iura am stat și am depănat amintiri cu o șampanie, toți trei și cu lacrimi. Când au venit și ei din parc am pus tortul, apoi au plecat. Eu nu le am cu gătitul, dar pentru Iura luam rețete, mă străduiam și încercam să fac tot ce era mai bun, și apoi îl întrebam cum este. La masă, el nu spunea, dar eu îi ziceam, ”Hai, Iura, că nu are niciun gust”. Atât de bun și blând era!”.

”Eu eram amică cu Consuela, soția lui Iura. Eram colegi de teatru și nu mi-a trecut niciodată prin minte că vom fi împreună”

Pe Iura l-a văzut prima dată la Satu Mare, unde Anca își făcea stagiatura, iar el venise în turneu cu teatrul. ”Eu eram amică cu Consuela, soția lui. Eram colegi de teatru și nu mi-a trecut niciodată prin minte că vom fi împreună. Prima dată l-am văzut la Satu Mare, când a venit în turneu cu trenul, la vagonul de dormit, alături de alți colegi. Iura o însoțea pe Consuela, în turneul de o lună. Eu, acolo, eram actriță la secția română, făceam stagiatura.

Eram cu un doctor… Abia după 10 ani de când eram împreună mi-a spus că de atunci i-am rămas în minte. Aveam 27 de ani, când am aflat că se dă la concurs la Teatrul de Comedie, în București, și m-am prezentat la concurs. Și am aflat că Iarina Demian urma să-l aducă pe lume pe un foarte foarte bun cântăreț, pe Tudor Chirilă”, susține Anca.

Despre prima întâlnire romantică : ”L-am așteptat pe Iura în stație la Perla. Am ajuns acasă, am intrat pe geam, iar el m-a luat în brațe, m-a trântit pe pat și de atunci am fost împreună toată viața!”

Anca a vrut să îl cupleze pe Iurie Darie cu alte femei, după decesul soției lui: ”Am vrut să fac pe pețitoarea pentru el, după ce a decedat Consuela. Eu aveam atunci 40 de ani. Și am vrut să-l prezint pe Iura unei arhitecte, apoi unei profesoare de franceză. Și, culmea e că, peste ani, am jucat în spectacolul ”Pețitoarea” împreună cu Stela Popescu, Vasilica Tastaman, Iurie Darie, George Mihăiță… L-am chemat de câteva ori la cafea, dar nu a venit.

Când, în sfârșit, spunea că va veni la cafea, mi-am dat seama că prietena mea de la Craiova a plecat cu cheia mea de la ușă. L-am sunat pe Iura, i-am spus să nu mai vină, că nu are cum să intre în casă. Apoi, ce-mi vine mie ideea, să sar pe geam în curte și ies să chem niște puști și le spun: ”Nu mergeți voi să îmi luați 2 navete de bere și vă dau niște bănuți? ”Ba da, tanti Anca”. A doua zi era ziua mea de naștere. Și le-am dat și am intrat pe geam înapoi. Și i-am dat iar telefon lui Iura, dar i-am zis, ”intri pe geam”. Iar el a zis ”intru, dar cum ies…”

Și a început să râdă. L-am așteptat pe Iura în stație la Perla și am ajuns acasă, am intrat pe geam, iar el m-a luat în brațe, m-a trântit pe pat și de atunci am fost împreună toată viața! Ce arhitectă? Ce profesoară de franceză? După povestea cu geamul, a pus Iura zăbrele. ”Acum nu mai intră și nu mai iese nimeni decât pe ușă și când sunt eu acasă!” Și am început să râdem amândoi cu lacrimi strângându-ne în brațe și sărutându-ne! ”TE IUBESC IURA, sufletul și viața mea!”, ni s-a mai confesat Anca Pandrea.