EXCLUSIV Fosta solistă de la Mandinga, poveste emoționantă de viață. A făcut armata în Cuba

Biu Marquetti, solista cu voce de aur, care a debutat în show-biz-ul românesc în 2006, alături de trupa Mandinga, ne-a povestit, cu emoție, despre țara natală, Cuba, și despre fiica ei, studentă la Medicină. Ne-a oferit și o rețetă tradițională cu pui și mazăre. Biu cunoaște la perfecție limba română și are rezidență permanentă în țara noastră. Vedeta nu este nicidecum adepta curelor de slăbire, precum colegele ei de scenă: ”Mai, oameni buni, sunt cubaneză! Cubaneză, fără coapse și fără fund, nu există!”, ne-a spus Biu, în exclusivitate pentru playtech.ro

Povestea emoționantă de viață a fostei soliste de la Mandinga

Ești născută în Cuba, dar locuiești în România, din 2006. Ai lăsat în urmă o țară frumoasă, dar cu probleme, despre care ai scris, recent, pe Facebook: ”Drepturile omului nu sunt respectate, nu există libertatea de exprimare, guvernul are oamenii în sărăcie, înfometați, fără medicamente, sunt cozi uriașe pentru a cumpăra 1 kg de cartofi /persoană și dacă protestezi te bagă în închisoare”.

Bătaie de joc! Judecătoarea lui Vlad Pascu, gest IREAL în public. Românii au rămas mască

Scandal! Smiley s-a filmat când își lovește soția. Gina Pistol e…

WOW! Carmen Iohannis i-a ȘOCAT pe toți! Cum a apărut în public: s-a văzut...

• Cum ai trăit toate aceste lucruri acolo?

Trebuie să recunosc că sunt un om privilegiat vizavi de acest lucru, fiindcă eu nu am fost nevoită să trăiesc așa ceva; în Cuba era un regim strict din punct de vedere economic și politic, dar când vorbim despre muzică, sport sau cultură era altceva: totul era mai deschis, totul era mult mai liber (vorbesc de acum 20 ani) și atunci am avut posibilitatea să călătoresc mult, promovând cultura cubaneză peste tot în lume și parcă nu am fost afectată de acest lucru. Adevărul e că nici nu se vedea deloc ceea ce se întâmplă de doi ani încoace; ca orice țară, aveam problemele noastre, dar mereu am fost mândră că sistemul medical și de învățământ erau foarte bune, iar nivelul de trai mai scăzut (dacă făceai comparație cu alte țari) nu ne afecta fiindcă nu murea nimeni de foame.

După un timp am realizat că doar ne-am conformat, că poporul avea opțiunile foarte limitate, datorită acestui „REGIM DICTATORIAL”, și, da, acum situația a devenit extrem de dificilă și de complicată pentru poporul cubanez. Cuba trece print-o criză economică mult mai severă și, din păcate, guvernul face viața mult mai dificilă pentru compatrioții mei. Avem un „Embargo intern” mult mai mare decât cel extern. Nu am crezut niciodată că se va ajunge la așa ceva, în țara mea. Mă întristează foarte mult să vorbesc despre asta, mă doare mult, CUBA.

Ce se întâmplă cu copilul ei?

• Totuși, fiica ta, Lienlysbell, a rămas în Cuba, studiază Medicina. Se va muta și ea în România? O ajuți financiar, de aici, pe perioada studiilor? Cât de des vă vedeți?

Acum trei ani, fiica mea a ales să rămână acolo, ca să facă această Facultate de Medicină (Radiologia, mai exact) și m-am bucurat foarte mult la vremea respectivă dar, acum, e un risc pentru sănătatea ei lipsa echipamentului pentru această specialitate, în spitale, și, în plus, după ce termină cei patru ani de facultate, nu poate să iasă din țară decât după ați doi ani, timp în care trebuie să facă serviciile sociale obligatorii (asta s-a aflat între timp).

Acum doi ani voia să vina în România și să înceapă o facultate aici, ar fi trebuit să ajungă din aprilie, anul trecut, dar pandemia a oprit totul și, din păcate, încă este acolo. Ne vedem aproape în fiecare zi („să trăiască Internetul!”), financiar o voi ajuta mereu” și …cu Dumnezeu înainte! Acum reușesc mai puțin (cu toții știm situația și că pentru artiști este jale), dar ne descurcam cumva.

• Ai ajuns în România, în urma unui casting. Trupa Mandinga se afla în Cuba, în căutarea unei artiste. Ce le-ai cântat, cum i-ai impresionat? Și ce știai despre România, înainte să decizi să te muți aici? Auzisei de Nicolae Ceaușescu, de Nadia Comăneci sau de Gheorghe Hagi?

Măi, eu nu le-am cântat direct lor. Eram pe scenă, la un concert cu Orchestra cubaneză de atunci, ei m-au văzut, le-am plăcut și mi-au vorbit despre acest casting. Având în vedere că în Cuba deja atinsesem nivelul cel mai de sus, care se putea în muzică, mi-a plăcut ideea de a avea o experiență cu o trupă din străinătate, plus că muzica latino era peste tot în lume și atunci am acceptat, m-am prezentat, și am avut noroc că publicul m-a votat. Deci, până la urmă, cred că am făcut o impresie bună. Eu nu am ales România, România m-a ales pe mine. În Cuba se știa de Dracula, de Nadia Comăneci și de Nicolae Ceaușescu (fiindcă era prieten cu Fidel Castro).

Cum i s-a părut România la început?

• Cât de greu a fost să înveți limba română? Care cuvânt ți se pare cel mai greu de pronunțat? Ai obținut cetățenia română sau ai cerut azil politic în România?

Upss, pot să mă laud puțin? Hahaha!..Și acum, în fiecare zi, mai învăț câte ceva. Pot să spun că nu mi-a fost așa de greu, cum am crezut la început, datorită telenovelelor. După șase luni înțelegeam foarte mult, dar nu vorbeam decât chestiile bazice plus că în trupa ”Mandinga” toți voiau să învețe spaniola și atunci vorbeam un fel de ROMANOL.

Când am plecat din trupă (unde am stat aproximativ un an și jumătate), fiind nevoită să merg singură la emisiuni, interviuri, etc, a început nebunia; dacă mă auzeai mureai de râs…Au fost multe cuvinte care mi-au dat durere de cap, majoritatea cele care aveau litera Ț(ex:puțin, băieți, tradiție). Nici nu am avut timp de meditații, a fost o perioadă în care munceam foarte mult și oricum lumea mă plăcea și se amuză de accentul meu (ceea ce am și în ziua de azi) așa că nu era niciun fel de problemă pentru mine. Încă nu am obținut cetățenia română (aștept cu mare drag), am rezidență permanentă, deci nu m-am văzut deloc obligată să cer azil politic fiindcă tot prin muzică am ajuns aici, plus că eu nu o să renunț la țara mea niciodată.

• În Cuba ai făcut și Armata, știi să tragi cu arma. Așa sunt regulile, femeile trebuie să fie, la nevoie, și buni soldați? Pe perioada stagiului militar în ce a constat instrucția?

Daaaa, a fost o perioadă foarte frumoasă, din viața mea! Sigur că știu să trag cu arma și nu m-a obligat nimeni, regulile acestea nu sunt obligatorii pentru femei, ci pentru bărbați; pur și simplu, eu am ales să fac Liceul și apoi Facultatea de Drept (care se făceau în cadrul militar). Toți profesorii mă îndreptau către muzică, văzând talentul dat de Dumnezeu, dar eu tot Armata am ales.

Recunosc că am crescut cu Revoluția (eu l-am iubit pe Fidel Castro la un moment dat căci, din păcate, creșteam cu această imagine eroică, și în „Epoca Comunismului” cubanezii trăiau chiar bine, nu le lipsea nimic; problemele au început când a căzut blocul comunist și nu am mai primit ajutor din partea nimănui. Instrucția consta cam 70% din ceea se vezi în filme (disciplină, respect, rigoare, antrenament militar, etc). Deci eram gata să îmi dau viața pentru țara mea, dacă era necesar…Ufff!!!

• Se spune că bărbații din Cuba adoră femeile cu forme, nu slabe, așa cum le plac europenilor. Ai ținut vreodată vreo cură de slăbire? Cum te menții? Faci sport?

Eu, să țin cură de slăbire? O singură dată, și nu cred că o să mai fac: băieții mei din trupă, fiind latino-americani, la momentul respectiv, râdeau de mine că nu mai aveam formele mele, că aveam formă de spaghete, hahahaha! Iar atunci, când am ajuns în Cuba, familia mea credea că sunt bolnavă și că le ascund acest lucru! A fost o perioadă foarte amuzantă pentru mine și, sincer, când m-am văzut atât de slabă, fără formele mele rotunjite, cum ar veni, nu prea mă simțeam bine.

Mai, oameni buni, sunt cubaneză! Cubaneză fără coapse și fără fund nu există! Norocul meu că latino-americanilor le plac femeile mai voluptuoase, ei zic că :”Preferă să mănânce carne, nu os”, dar, în general, le plac toate femeile. Oricum, ceea se înseamnă sport nu fac de acum 4 ani, de când m-am lovit la genunchi, la cycling, și am făcut leziune de menisc. Mărturisesc că sunt foarte pofticioasă, tot ceea ce îngrașă mie îmi place și mă mențin cu mersul pe jos aproape în fiecare zi, și atât. Iar pe scenă, cu dansul, nu îți mai trebuie nimic.

Cum este viața sentimentală a artistei?

• Cum stai cu dragostea? Poveștește-ne despre jumătatea ta. Este vorba despre GILBERTO, solistul cubanez?

Cu dragostea stau foarte bine: eu cu mine și mă iubesc foarte mult, hahahaa! Dar sunt un om cu multă dragoste de dăruit așa că nu exclud nicio posibilitate, dacă apare la un moment dat cineva care chiar mă merită, dar nici nu aștept. Adică nu este ceva la care să mă gândesc zi de zi pentru că momentan mă simt bine, așa că Dumnezeu știe mai bine. Cu Gilberto? Fugi de aici! A fost vorba de un show tv și atât, Doamneee!!! Nici nu-mi mai aduceam aminte…Nimic interesant… Ciclu închis, felices los cuatro…hahahahah!

• Ai avut vreodată probleme, din cauza naționalității, în România? S-au făcut vreodată comentarii răutăcioase la adresa ta?

Cum să vă zic, mă consider un om norocos pe acest pământ („Gracias a Dios!”). Până acum, nu m-am întâlnit cu această situație, dimpotrivă, mereu sunt primită cu brațele deschise, oamenii care mă văd mă plac. Eu simt căldura oamenilor, la fiecare concert, și ăsta a fost unul dintre lucrurile care m-au făcut să rămân în România. Eu sunt o fire foarte sociabilă așa că, dacă a vrut cineva să fie un pic rasist vizavi de mine, sunt sigură că energia mea l-a întors. Iubesc România și iubesc românii.

• Când sunt anunțate primele spectacole și cum îți umpli timpul liber, acum, în pandemie?

Colaborez de foarte mult timp cu trei restaurante pe toată perioada anului: începând din luna iunie, oamenii mă pot vedea la restaurantul mexican „El Torito”, în restul verii la mare, la terasa „Caredy Kitchen”, din Eforie Nord, revenind în toamnă la restaurantul „Il Destino”, tot în București. Și mai avem niște evenimente private (nunți, botezuri), vă țin la curent prin rețele de socializare, pe Facebook, adresa Biu Marquetti și pe Instagram, adresa biumarquettioficial, chiar dacă recunosc că nu sunt foarte activă și că uneori mă obosește. Deocamdată, stau carantinată în casă (mi-e frică de această pandemie), încerc să ies cât mai puțin (doar pentru a cumpăra lucrurile necesare și să merg pe jos de 5 ori pe săptămână, stau și joc playstation și mai recent pregătesc o piesă pentru a începe promovarea fiindcă vine vara și trebuie să dansăm, hahahahah! Să nu uitați că „Musica es el paraiso de la vida”!

Cântăreața se laudă cu aptitudini în bucătărie

Am aflat că ești și o bună gospodină. Ne poți oferi o gustoasă rețetă cubaneză? Dintre mâncărurile tradiționale românești care îți plac? Mititeii, sarmalele, piftia?

Hmmm, cuvântul „gospodină” nu prea îmi place, nu am nicio treabă cu menajul dar, în schimb, recunosc că atunci când gătesc ceva îmi iese bine, frateee! Mă rog, cam așa zic prietenii mei și eu îi cred. Apropos, dacă guști din mâncarea cubaneză „Arroz con Pollo”, făcută de mine, nu mai scap de tine, hahahaha! Rețetă este foarte ușoară: 200g orez, 400g supă de pui (cuburi),1 ceapă, 1 ardei roșu sau verde, 2 caței de usturoi, 2 roșii, 300g de piept de pui, 150g mazăre, 1/2 cana de vin sec sau bere, chimen măcinat, boia dulce, șofran, sare, piper și ulei.

Mod de preparare: ”În oala cu ulei, prăjiți carnea de pui, timp de 5 minute, la foc mediu, împreună cu ceapa, usturoiul, ardeiul, chimenul, șofranul, boia dulce, roșiile tăiate cubulețe și piperul. Apoi adăugați supa de pui și sarea și continuați să gătiți timp de 15 minute. După aceste 15 min, adăugați orezul și amestecați des. La foc mic, adaugați 1/2 cană de vin uscat sau bere (vă sugerez să adăugați puțin câte puțin, întrucât orezul ar trebui să fie cât mai umed. Gătiți orezul timp de 30 minute. Mai târziu, adăugați mazărea. Din mâncarea tradițională românească iubesc sarmalele și micii. Mamăăăă, ce bune sunt!

• Cu ce impresii ai venit din Sicilia?

Wow, cu cea mai frumoasă impresie! Am fost în vizită la niște prieteni (care între timp mi-au devenit familie: doi pictori foarte talentați (Lillo Turdo-italian și Camelia Pădureț-româncă), oameni cu o inimă atât de bună încât mă simt privilegiată să îi am în viața mea. Acolo, parcă eram acasă! Am stat mai mult în Cefalu, un oraș pitoresc, tradițional, plin de cultură antică, un paradis pe Pământ.

În luna ianuarie am avut cam 3 zile cu 25 grade și parcă eram în Cuba. Mi-a prins foarte bine, chiar aveam nevoie de așa ceva, fiindcă nu puteam să petrec zilele de Sărbători în Cuba și eram cam tristă, dar mi-am revenit imediat când am trăit această experiență frumoasă acolo, datorită lor. Din păcate, fiind în pandemie, zona a intrat în lokdown și nu am putut să profit la maximum de această călătorie, dar vreau să mă întorc în toamnă, măcar o săptămână, și o să mă revanșez cumva.