La 44 de ani, actorul Nae Alexandru, din trupa Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, din București, și cunoscut marelui public şi din emisiuni de televiziune, precum „iUmor” (Antena 1), rămâne până astăzi cel mai tânăr supravieţuitor al cutremurului devastator din 4 martie 1977. Avea doar şase săptămâni la momentul producerii mişcării seismice din seara zilei de vineri, 4 martie. A fost găsit 48 de ore mai târziu, de echipele speciale, în braţele bunicii sale moarte.
Ea l-a protejat cu propriul său trup. În acelaşi cutremur, Nae Alexandru și-a pierdut și mama: ”Nu-mi amintesc nimic de atunci. Într-un fel, e o poveste şi pentru mine, deşi eu am făcut parte activă din ea, dar eram atât de mic încât aş minţi să vă spun că-mi amintesc aia sau ailaltă!”, a declarat Nae Alexandru, în exclusivitate pentru playtech.ro.
”Nu-mi este frică de cutremur. Da, dacă e să-mi fie frică de cineva anume sau de ceva, acela este Dumnezeu”.
Actorul Nae Alexandru a fost la un pas de moarte, dar susține că nu se teme de cutremur: ”Ce pot să vă spun astăzi e că nu-mi este frică de vreun cutremur. Da, dacă e să-mi fie frică de cineva anume sau de ceva, acela este Dumnezeu. Nu ştiu dacă el a orânduit să am un destin aparte, dar ştiu că a fost bun cu mine. M-a făcut să-mi aleg o meserie specială, mi-a dăruit un anume talent actoricesc şi harul de a-i putea bucura pe oameni”, ne-a mai spus actorul, pentru playech.ro Nae Alexandru precizează că a trecut în cei 44 de ani de viaţă prin toate cutremurele importante din această parte a lumii şi că a învăţat să se controleze, să nu fie stăpânit de frică:
”Eram, într-o seară, la Iaşi, unde puneam în scenă un spectacol al regizorului Alexander Hausvater. Nu mai ştiu cum se numea spectacolul, dar îmi amintesc clar că eram pe scenă când s-a produs un cutremur mărişor. Atunci le-am spus colegilor de pe scenă, rar, apăsat şi încet: <Staţi liniştiţi, cât timp sunteţi cu mine, nu muriţi! Am o relaţie specială cu cutremurele>. Iar cuvintele mele au avut parte de o reacţie de normalitate din partea colegilor. Nu ştiu dacă i-a surprins, dacă le-a folosit la ceva sau nu, dar ştiu că am trecut cu bine, spectatori şi actori, peste un moment care ar fi putut deveni tragic. După cum nu ştiu nici câţi dintre ei ştiau că sunt unul dintre supravieţuitorii blestămăţiei din 1977 ”, mai spune tot el.
Despre spectacolele Teatrului ”Constantin Tănase”, din București
Pe de altă parte, Nae Alexandru a vorbit, pentru impact.ro, şi despre actuala pandemie, în timpul căreia s-au schimbat destule reguli pentru lumea actorilor: ”Puţin spectatori realizează ce se întâmplă în culise.
Vii cât de aproape poţi de momentul intrării tale pe scenă, tocmai în ideea de a evita contacte nedorite. Te dezinfectezi pe mâini. Apoi, pe scenă, încerci să stai totuşi cât de departe poţi de partenerul tău de dialog. Iar chestia asta nu-ţi iese întotdeauna. Apoi nu-ţi mai permiţi să aştepţi aplauze prelungite. Sunt vremuri ciudate, cu care nu toţi ne vom împăca. Într-un fel, pot fi la fel de catastrofale ca şi efectele unui puternic cutremur!”.