A murit la doar 31 de ani în urma unui cancer cervical, însă a oferit medicinei şi lumii întregi cel mai preţios dar: celulele sale “nemuritoare”. Cine este femeia căreia îi datorăm multe dintre descoperirile medicale de astăzi?
În 1951, o tânără de culoare din Baltimore, Statele Unite ale Americii, moare de cancer cervical la doar 31 de ani. Medicii reuşesc, însă, să ia câteva mostre de celule înainte de deces, desigur, fără ştirea sa. Un an mai târziu, Henrietta Lacks începea să salveze vieţi. Şi avea să o facă zeci de ani din acel moment… Dacă până la ea, celulele trăiau cel mult câteva zile, cele prelevate de la femei se înmulţeau o dată la 24 de ore, devenind astfel nemuritoare.
Descoperirea a fost una extraordinară pentru lumea medicinei. În 1952, odată cu izbucnirea celei mai mari epidemii de poliomelită din istorie, Henrietta a salvat, fără să aibă habar, vieţile a milioane de oameni. Vaccinul împotriva celebrei boli a fost realizat cu ajutorul celulelor sale. Cifrele sunt de-a dreptul impresionante: înmulţindu-se încontinuu, acestea au ajuns la greutatea a 100 de Empire State Buildings şi ar putea înconjura Ecuatorul de trei ori. Mai mult, celulele au fost trimise chiar şi în spaţiu pentru a afla dacă ţesutul uman poate supravieţui în condiţii de gravitaţie zero.
Ceea ce este dezamăgitor în povestea eroinei este faptul că toate companiile farmaceutice care îi comercializează celulele se bucură de venituri uriaşe, în timp ce familia sa trăieşte în condiţii modeste. Unul dintre cei cinci copii ai femeii a fost nevoit chiar să trăiască pe străzi din cauza lipsei banilor şi a mâncării.
“Familia nici nu a știut că Henriettei i-au fost prelevate celule și au fost folosite de oameni de știință și cercetători din toată lumea și că așa s-au câștigat milioane de dolari. Iar familia abia primește îngrijirea medicală de bază”, a declarat Jeri Lacks-Whye, nepoata Henriettei, conform Digi24.
Într-o perioadă în care rasismul atinsese cote alarmante în Statele Unite ale Americii, Henrietta Lacks fusese tratată într-un spital special pentru negri, iar la moartea sa familia nu a avut bani nici măcar pentru a-i cumpăra o piatră funerară. Din acest motiv, nu se ştie exact unde se odihneşte pentru eternitate.
Un alt lucru extraordinar pe care femeia l-a făcut după moarte a fost faptul că a ajutat la dezvoltarea fertilizării în vitro, oferind astfel cuplurilor care nu puteau avea copii în mod natural şansa de a deveni părinţi. De câteva luni, celulele sale sunt folosite chiar în cercetări care se fac pentru descoperirea unui tratament împotriva coronavirusului.
Americanca a devenit cunoscută odată cu publicarea poveştii sale de către scriitoarea Rebecca Skloot. Aceasta a luat legătura cu fiica Henriettei, Deborah, la începutul anilor 2000.
“Rebecca a colaborat cu mama mea. Au mers în Virginia pentru a vorbi cu membri ai familiei, au călătorit peste tot. Mama mea avea 2 ani când a murit Henrietta, așa că practic nu și-a cunoscut mama”, spune Alfred Lacks Carter, nepotul Henriettei Lacks.