Între anii 1961-1998, toată lumea știa de CSA Steaua București (Clubul Sportiv al Armatei Steaua). De curând s-au sărăbătorit 37 de ani de când acea echipă Steaua câștiga în fața celor de la FC Barcelona, Cupa Campionilor Europeni, astăzi Champions League. Printre cei care au activat în cadrul echipei se numără și cel despre care vorbim azi, un portar legendar, care s-a stins din viață de curând.
În 1986, România era cea mai represivă și cea mai săracă dintre toate dictaturile comuniste din Europa de Est. Faptul că principala sa echipă de fotbal, CSA Steaua București, a reușit să se ridice deasupra privațiunilor și să câștige Cupa Europeană din acel an rămâne unul dintre cele mai durabile miracole ale fotbalului românesc, și nu numai.
Într-adevăr, această realizare este poate chiar mai remarcabilă astăzi, după 37 de ani, nu în ultimul rând în contextul nefericitei Superligi europene. Succesul echipei CSA Steaua București trebuie, de asemenea, plasat în contextul fotbalului românesc din anii 1980, când exista doar ea și Dinamo București. Cu toate acestea, CSA Steaua București a jucat foarte mult rolul de vioară în fața lui Dinamo, susținută de Ministerul de Interne. Mai trebuie spus că atunci când Steaua a câștigat campionatul României în 1985, a fost primul titlu al clubului din 1978.
Vezi și: Anghel Iordănescu a împlinit 73 de ani. Ce mesaj emoționant i-a transmis fiul său – FOTO
Dinamo ajunsese la rândul ei în semifinalele Cupei Europene în 1984, pierzând în două manșe în fața lui Liverpool, pe cale să câștige a patra cupă europeană în opt ani. Totuși, dacă Dinamo nu ar fi lovit stâlpul porții în timpul primei manșe de pe Anfield, când scorul era 0-0, totul ar fi putut fi foarte diferit.
Ceea ce se consideră în general că a schimbat soarta echipei CSA Steaua București a fost cooptarea lui Valentin Ceaușescu, fiul cel mare al dictatorului Nicolae Ceaușescu, ca manager general în 1983. Valentin Ceaușescu a făcut ca Steaua să fie imună la tacticile deseori ascunse pe care ministerul de interne le folosea în mod regulat pentru a-și ademeni rivala.
Titlul cucerit de Steaua în 1985 a oferit clubului o șansă în cupele europene. Competiția din acel an s-a disputat fără echipele engleze, care câștigaseră șapte din cele nouă turnee precedente, interzise în urma dezastrului de la Heysel. Barcelona, Juventus, câștigătoarea ediției din 1985, și Bayern Munchen porneau ca favorite.
Steaua a început bine campania, cu o victorie fără complicații, 5-2 la general, în fața campioanei daneze Velje. În turul al doilea a întâlnit-o pe Honved, pierzând prima manșă a meciului cu 1-0 la Budapesta. În retur, însă, Steaua a marcat patru goluri și s-a impus în cele din urmă cu 4-2 la general.
În sferturile de finală, împotriva finlandezilor de la Kuusysi Lahti, era de așteptat să fie o formalitate. A fost orice altceva, însă, motivul fiind că Steaua a fost slabă în primul meci, o remiză fără goluri la București, și a avut nevoie de o victorie adusă în minutul 86 de atacantul Victor Pițurcă două săptămâni mai târziu la Helsinki pentru a avansa.
În semifinale, Anderlecht din Belgia a fost un adversar formidabil. Echipa din Bruxelles învinsese Bayern Munchen în runda precedentă și era considerată favorită. Un gol al lui Enzo Scifo a adus victoria belgienilor în prima manșă, dar au fost măturați la București, unde Steaua a marcat de trei ori fără replică.
Acea performanță din manșa secundă împotriva lui Anderlecht este considerată cea mai bună performanță a echipei Steaua din turneu, iar restul finala împotriva celor de la FC Barcelona este istorie. O istorie de care ne aducem și astăzi aminte și, din păcate, singura de acest fel din tot fotbalul intercluburi.
Până la perfromanțele din 1986, CSA Steaua București a cunoscut un drum sinuos, plin de eșecuri, victorii și schimbări de nume. Clubul avea să apară în fotbalul românesc pe 7 iunie 1974, activând atunci sub numele de ASA București (Asociația Sportivă a Armatei București), până în 1948.
Ulterior, își schimba denumirea CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei), nume sub care a activat între 1948-1950. După acest an, apare o altă denumire CCA (Casa Centrală a Armatei), iar denumirea a vea săr eziste până în 1961, iar din 1961 și până în 1984 avea să facă performanță sub denumirea de CSA Steaua București (Clubul Sportiv al Armatei Steaua), până în 1998, iar din 2017, clubul patronat de Ministerul Apărării, ăși revendica acest nume.
Dar, în perioada 1961 – 198, în lotul CSA Steaua București aveau să activeze nume importante din fotbalul românesc, printre care și cel al portarului Carol Haidu, care-și făcea debutul fotbalistic la o echipă mică de juniori, Luceafărul brașov, în 1958, activând aici până în 1961, când avea să treacă la echipa mare a orașului, Steagul Roșu.
A jucat sub culorile brașovenilor până în 1965. De altfel, acesta este anul în care Carol Haidu ajunge să fie transferat în lotul celor de la CSA Steaua București. A jucat la Steaua în Divizia A, de-atunci, între 1967 și 1968, dar și în cadrul Cupei României, din 1965 și până în 1971.
Trei ani mai târziu, la doar 32 de ani, Carol Haidu lua decizia de a se retrage defintiv din activitatea competițională, ocupându-se ulterior cu pregătirea juniorilor portari de la diferitele cluburi din București. Din păcate, și asta cu mult timp duupă fuernarii, s-a aflat că fostul portar de legendă a CSA Steaua București, a decedat la vârsta de 81 de ani. Conform datelor, decesul s-a produs în luna aprilie, iar clubul la care a activat timp de 9 ani nu făcea niciun anunț referitor la acest lucru. Dumnezeu să-l ierte și condoleanțe familiei!