Descoperiri șocante pe fundul mării Arctice. Sunt mari cât blocuri de 6 etaje și au apărut rapid
Fundul Mării Arctice se pare că ascunde mistere și lucruri excepționale, precum așa-zisele doline. O astfel de descoperire a fost făcută recent de un vehicul subacvatic autonom. Vehiculul a fost recuperat după ce a finalizat o misiune de cartografiere a fundului mării în Oceanul Arctic. Vehiculul operat de la distanță a fost utilizat pentru a efectua studii vizuale ale fundului marin nou cartografiat.
Oamenii de știință marini au descoperit doline adânci
Pe fundul mărilor și oceanelor, oamenii de știință spun că există, încă nedescoperite, extrem de multe doline. O dolină este o depresiune sau o gaură în sol cauzată de o anumită formă de prăbușire a stratului de suprafață. Unele sunt cauzate de procese carstice, sau procese de sufocare. Gropile variază ca mărime între 100 și 600 m, atât în diametru, cât și în adâncime, și variază ca formă de la boluri căptușite cu sol până la abisuri cu margini de rocă. Dolinele se pot forma treptat sau brusc și se găsesc în întreaga lume.
O astfel de descoperire a fost făcută recent pe fundul Mării Arctice, cu ajutorul unui vehicul subacvatic autonom. Dolina, sau groapa adâncă, este una mai mare decât un bloc de clădiri cu șase etaje, și dealuri pline de gheață care s-au format rapid într-o parte îndepărtată a fundului Mării Arctice.
Cartografierea Mării Beaufort din Canada, cu ajutorul unui vehicul subacvatic operat de la distanță și a unui sonar montat pe navă, a dezvăluit schimbările dramatice. Despre ele, cercetătorii au spus că au loc ca urmare a dezghețului permafrostului scufundat sub fundul mării.
Schimbările observate de oamenii de știință au avut loc între 2010 și 2019. Este perioada în care au avut loc patru studii de cartografiere. Toate aceste studii au acoperit o suprafață de până la 26 de kilometri pătrați, spun cercetătorii, conform CNN.
Citește și: Structura din Antarctica care trădează o civilizație dispărută: ce au găsit cercetătorii sub gheață
„Este pentru prima dată când se studiază o astfel de zonă”
Cartografierea vehiculelor subacvatice autonome a detaliat terenul neobișnuit de accidentat al fundului mării. Studiul a fost făcut de-a lungul marginii platformei continentale din Arctica. Dolinele s-au dezvoltat acolo unde permafrostul de la adâncime s-a dezghețat.
Este pentru prima dată când o zonă de permafrost scufundat, un strat înghețat de la suprafața Pământului, a fost cercetată în acest mod. Specialiștii spun că nu se știe cât de răspândite sunt schimbări similare în alte părți ale Arcticii.
Pe uscat, dezghețarea permafrostului a dus la schimbări radicale în peisajul arctic. Inclusiv la prăbușiri de teren, formarea și dispariția lacurilor, apariția unor movile numite pingos și a craterelor formate de exploziile de gaz metan conținute în permafrost. Aceste caracteristici extreme au afectat infrastructura, cum ar fi drumurile și conductele.
„Știm că au loc schimbări majore în întregul peisaj arctic. Dar aceasta este prima dată când am reușit să desfășurăm tehnologia pentru a vedea că schimbările au loc și în larg. Astfel de schimbări mari ar avea implicații semnificative pentru orice infrastructură care ar putea fi amplasată pe fundul mării.
În prezent, există puține infrastructuri în această regiune îndepărtată a Arcticii. Cu toate acestea, acest lucru s-ar putea schimba pe măsură ce încălzirea continuă va face regiunea mai accesibilă”, a declarat geologul marin Charlie Paull, cercetător principal la Monterey Bay Aquarium Research Institute și unul dintre autorii principali ai unui studiu privind fenomenul publicat în revista științifică PNAS.
Doline de mărimea unor blocuri
Aproximativ un sfert din suprafața terestră din emisfera nordică este acoperită de permafrost. Explicația este una extrem de simplă, în opinia geologului marin Charlie Paull.
„La sfârșitul ultimei ere glaciare, în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, suprafețe mari de permafrost au fost scufundate pe măsură ce ghețarii s-au topit și nivelul mării a crescut.”, spune cercetătorul.
Zona de studiu de 26 de kilometri pătrați, a fost cartografiată în 2010 și din nou în 2019. În tot acest timp, cercetătorii au găsit 41 de doline, găuri cu laturi abrupte, care nu existau înainte.
Acste doline erau aproximativ circulare sau de formă ovală și aveau o adâncime medie de 6,7 metri. Cea mai mare schimbare a fost o depresiune adâncă de 29 de metri și lungă de 225 de metri și lată de 95 de metri.
Dacă ar fi să facem o comparație, este aproximativ de mărimea unui ansamablu de blocuri format din clădiri cu șase etaje. Echipa de cercetare a găsit, de asemenea, dealuri, cu diametrul de 50 de metri și înălțimea de 10 metri. Majoritatea acestor doline conțineau gheață.
Acestea sunt similare cu movile pline de gheață găsite pe uscat, a precizat studiul. Sondaje ale unor zone mai mici de pe fundul mării au avut loc în 2013 și 2017, permițând cercetătorilor să înțeleagă schimbările în detalii mai fine.