Continentul Antarctica este încă un mare mister pentru cercetători. De-a lungul anilor aici au fost echipaje întregi de cercetare, în ideea de a descoperi viață, poate chiar și despre modul cum a apărut viața pe Terra. Sub calotele glaciale de aici există un alt univers, o altă lume nedescoperită în integralitatea ei, dar s-au făcut pași mari. O astfel de descoperire a pus pe jar comunitatea științifică mondială, devenind principalul subiect de discuție în ultimele zile.
Antarctica, al cincilea continent ca mărime, este cunoscută pentru pinguini, platforme de gheață care se prăbușesc masiv și expediții de explorare eșuate. Dar această fâșie înghețată de pe fundul lumii nu a fost întotdeauna atât de izolată. A fost cândva parte a unui supercontinent mai mare.
Astăzi, Antarctica este cel mai mare bloc de gheață de pe Pământ, acoperind peste 14 milioane de kilometri pătrați. Ascunse sub gheață, rocile din Antarctica dezvăluie istoria dinamică a continentului.
„Antarctica este un continent la fel ca oricare altul, care are o mare varietate de peisaje (lanțuri muntoase, văi și câmpii), toate modelate de istoria sa geologică.
O mare parte din această istorie geologică rămâne un mister, deoarece mai puțin de 1% din continent are roci expuse care ne-ar putea ajuta să spunem această poveste”, declară cercetătorii care au apucat să ajungă aici.
Multe dintre rocile expuse în Antarctica fac parte din Munții Transantarctici, care ating o înălțime de aproximativ 4.500 de metri, mai mare decât cea a Munților Stâncoși din America de Nord. Vastul continent este împărțit în două părți, Est și Vest.
Din ceea ce pot reconstitui geologii, Antarctica de Est este un craton, un vechi bloc continental din scoarța terestră și mantaua superioară compus din roci ígnee, sedimentare și metamorfice, dintre care unele au o vechime mai mare de 3 miliarde de ani.
În schimb, Antarctica de Vest este relativ tânără și este compusă în mare parte din roci vulcanice forjate în Inelul de Foc, activ din punct de vedere tectonic, în jurul momentului în care supercontinentul Gondwana a început să se destrame în timpul perioadei Jurasice, acum 201,3 milioane până la 145 milioane de ani.
Asta se întâmpla în urmă cu 252 de milioane de ani până la 66 de milioane de ani. Aceste concuzii au venit conform unui studiu de modelare din 2006. În perioada cretacică, cum 145 de milioane de ani până la 66 de milioane de ani, a avut o pădure tropicală temperată plină de dinozauri și alte forme de viață străveche.
De fapt, a servit ca un pasaj sudic cheie. Timp de zeci de milioane de ani, America de Sud, Antarctica și Australia au rămas conectate, permițând florei și faunei să se deplaseze prin marea lor întindere. De exemplu, dovezile fosile arată că marsupialele, care își au originea în America de Nord cu cel puțin 125 de milioane de ani în urmă, au călătorit spre sud în America de Sud și spre est prin Antarctica înainte de a ajunge în cele din urmă în Australia cu cel puțin 55 de milioane de ani în urmă, conform unui raport publicat de Live Science.
Cercetările din ultimii ani și-au propus să demonstreze cî sub calotele de gheață din Antarctica încă mai există viață, și se pare că au reușit. Ecosistemul a fost descoperit din întâmplare cu ajutorul sistemului de observare și batimetrie a fundului oceanului, un dispozitiv mare, cu cameră remorcată, care înregistrează fotografii, înregistrări video și face măsurători ale habitatelor de la mare adâncime.
Oamenii de știință au descoperit o colonie de reproducere masivă de pești de gheață în sudul Mării Weddell din Antarctica. Cercetătorii au fost inițial interesați de această zonă din cauza unui proces numit upwelling, în care vântul și curenții aduc apa rece la suprafață, ceea ce face ca apa să fie cu 2C mai caldă decât cea din jur.
Grupuri de până la 60 de cuiburi de pești de gheață au mai fost observate până acum, dar cercetătorii au descoperit acum un număr estimat de 60 de milioane de cuiburi active, ceea ce se crede a fi cel mai mare cuib văzut vreodată, conform CNN.
Colonia se întinde pe o suprafață estimată la 240 de kilometri pătrați, au anunțat cercetătorii în revista Current Biology. Majoritatea cuiburilor aveau un singur mascul de pește de gheață care păzea ouăle.
„Mediul marin de mare adâncime și cel de sub gheață nu sunt sterile de viață. Colonia este un imens ecosistem ascuns și trebuie să susțină și să influențeze ecosistemele vecine.”, spun cercetătorii entuziasmați de descoperirea lor din Antarctica.
Cercetătorii au lăsat camere în apă pentru a fotografia cuiburile de patru ori pe zi în următorii trei ani. Ei sunt interesați să capteze mai multe detalii despre cuiburi, inclusiv dacă ouăle eclozează în același timp și dacă locația cuiburilor se schimbă, pentru a înțelege modul în care această colonie masivă furnizează nutrienți ecosistemului unic.