Paleontologii au făcut descoperire uimitoare legată de dinozauri în valea Tanis, numită și „Valea iadului” din Dakota de Nord, Statele Unite ale Americii.
Fosile ce aparțin unor dinozauri, lângă care se aflau fosile de pești, copaci și alte animale marine au fost găsite de experții universității din Kansas care apreciază că este rezultatul impactului pe care l-a avut lovirea unui asteroid cu Terra, potrivit site-ului Interesting Engineering.
Așa ar fi apărut craterul Chicxulub din peninsula Yucatan din Mexic, eveniment care s-ar fi produs în urmă cu 66 de milioane de ani și care a pus capăt existenței dinozaurilor.
Echipa de la universitatea din Kansas a explorat sit-ul cunoscut sub numele de valea Tanis (poreclită Hell Creek, Valea iadului în limba română) și a descoperit cum au păstrate la un loc într-un sediment comun, resturile animale.
„Sedimentarea a avut loc atat de repede, totul se pastreaza în trei dimensiuni – nu sunt zdrobite.” David Burnham, paleontolog, Universitatea din Kansas
David Burnham, paleontolog la Institutul de Biodiversitate al Universității din Kansas a estimat că animalele existente pe Terra au fost surprinse de indundațiile catastrofale provocate după lovitura asteroidului.
„Este ca o avalanșă care se prăbușește aproape ca un lichid, apoi se fixează ca un beton. Au fost uciși destul de brusc din cauza violenței acelei ape. Putem observa un pește care a lovit un copac și a fost rupt în două.” David Burnham, paleontolog, Universitatea din Kansas
Deoarece fosilele lor au fost descoperite pentru prima dată în secolul al XIX-lea, dinozaurii au fost subiectul fascinației nesfârșite a oamenilor de știință și a publicului larg. Imaginația oamenilor o „ia razna” când trebuie să analizeze aceste megafaune, diversitatea lor și mai ales când vine vorba de dispariția lor bruscă și totală.
Timp de peste un secol, dispariția dinozaurilor, precum Tyranosaurus rex, a rămas una dintre marile mistere ale științei. În 1980, omul de știință câștigător al Premiului Nobel, Luis Alvarez, fiul său, Walter Alvarez, geolog, și chimistul Frank Asaro au anunțat descoperirea unui strat concentrat de iridiu în înregistrarea geologică chiar la granița dintre perioada cretacică și perioada paleogeneză.
Era o concentrație de 100 de ori mai mare față de cea pe care ne-am aștepta să o găsim pe Pământ – iridiul este un element foarte rar pe Pământ – și a fost găsită în sit-uri arheologice din întreaga lume.
Echipa lui Alvarez a estimat că această descoprire nu poate fi explicată decât printr-un singur lucru. Un element gigant, posibil un asteroid, posibil o cometă, a lovit Pământul cu 66 de milioane de ani în urmă și a „injectat” suficient iridiu, răspândit apoi în întreaga lume.
Un astfel de obiect ar fi trebuit să aibă o mărime cuprinse între 6,5 până la 50,25 mile în diametru, conform unui studiu recent. Doar un astfel de asteroid ar fi putut devasta planeta și să ucidă rapid toate speciile de animale, inclusiv dinozaurii.
Se crede că impactul – care a dus la apariția craterului Chicxulub – a eliberat 100 de milioane de megatoni de energie, ceea ce ar însemna un mai mult de 7 miliarde de bombe atomice precum cea de la Hiroshima. Controversele au persistat chiar și după descoperirea craterului Chicxulub de pe peninsula Yucatan în 1994. Acum, cu aceste noi descoperiri ale echipei de la Universitatea din Kansas, oamenii de știință pot prezenta dovezi fotografice despre cum au rămas „împachetați” dinozaurii alături de alte animale și plante.
„Oamenii au spus: înțelegem că explozia asta a ucis dinozaurii, dar de ce nu avem cadavre peste tot? Ei bine, acum avem cadavre. Nu sunt dinozauri, dar cred că și ei vor fi găsiți în cele din urmă.” David Burnham, paleontolog, Universitatea din Kansas
Potrivit echipei de la Kansas University, fosilele găsite în situl Tanis au fost toate blocate la un loc într-o zonă în care s-au simțit din plin efectele impactului între un asteroid și Terra.
„O masă încurcată de pești de apă dulce, vertebrate terestre, copaci, ramuri, bușteni, amoniți marini și alte creaturi marine au fost împachetate în acest strat de către supratensiunea dirijată spre interior.” Robert DePalma, student doctorand la Kansas University