De ce nu vorbesc ungurii românește? Iată cum tratează reprezentanții celor două două comunități din Transilvania această problemă

După datele din recensământul realizat în urmă cu 3 ani, în România locuiesc la acest moment aproximativ 1,002,151 de etnici maghiari. Conflictele interetnice au existat de-a lungul timpului, alimentate poate și de ultranaționaliștii din ambele tabere. Pe 25 septembrie va avea loc o nouă dezbatere pe această temă, iar unul din subiectele principale va fi „De ce nu vorbesc ungurii românește?”. În același context aflăm cum tratează reprezentanții celor două două comunități din Transilvania această problemă.

Cât de reale sunt tensiunile interetnice între maghiarii și românii din Transilvania

Așa cum mulți am învățat la orele de istorie, teritoriul de vest al României, Transilvania, a fost o lungă perioadă de timp sub dominația habsburgilor și a maghiarilor. De fapt, conform unor atestări istorice documentate, primii maghiari veneau în aceste teritorii prin secolele al III-lea și al X-lea, odată cu goții, gepizii, slavii, protobulgarii și pecenegii.

În același secol al X-lea se instaura aici primul Voievodat al Transilvaniei, sub conducerea voievodului Gelu, iar la 100 de ani de la acest prim voievodat, Transilvania avea să fie anexatăde regele Ungariei și care a continuat până la finele secolului al XII-lea, sub domnia regelui Bela al III-lea.

Ca urmare a acestei anexări totale, așa cum o arată documentele istorice, pe teritoriul Transilvaniei s-au mutat și mai mulți locuitori de origine maghiară, iar decenii mai târziu, în 1541 avea să fie recunoscut ca teritoriu independent de Imperiul Otoman, dar conducerea Principatului plătea un dar anual Înaltei Porți.

Au existat, totuși tensiuni între cele două părți conlocuitoare, mai ales după decizia din octombrie 1698, când sinodul de la alba Iulia decidea unirea românilor de aici cu Biserica Romei, iar comunitățile ortodoxe nu acceptau această decizie, fiind sprijinte și de Mitropolia Țării Românești.

Astfel că Transilvania avea să fie scindată în două tabere, una în sud, formată din Banat și sudul Criașeni, ocupată de cei fideli Bisericii Ortodoxe, și a doua în partea de nord a Crișanei și Maramureș, fideli Bisericii catolice și adepții unirii cu Biserica Romei.

Repopularea cu etnici maghiari, după eliberarea Transilvaniei

După ce Înalta Poartă accepta ieșirea ținutului Transilvaniei de sub suzeranitatea ei, Curtea de la Viena lua decizia în secolul al XVIII-lea de a repopula zone întregi transilvănene, trimițând aici un număr important de etnici șvabi, mai ales în zona de satăzi a orașului Satu Mare, dar și în Banat.

Aveau să accepte și români din Moldova și Muntenia, aceștia din urmă fiind considerați imigranți fugiți de sub exploatarea domnitorilor fanarioți din Țara Românească. Ulterior, întreg teritoriul de vest avea să fie sub dominația Imperiului Austro-Ungar, timp de 50 de ani, între anii 1868 și 1918.

Este perioada în care s-au petrecut cele mai multe acte de discriminare îndreptate împotriva locuitorilor de etnie română, dar și împotriva  șvabilor, a slovacilor, sârbilor și croaților care locuiau în aceste ținuturi.

În 1918 are loc actul de independență a regiunii față de Imperiul Austro-Ungar, pierzător în Primul Război Mondial, actul fiind elaborat și semnat în perioada 5-18 octombrie 1918, iar declarația de independență avea să fie citită de Alexandru Vaida-Voievod la 22 octombrie, același an, în parlamentul de la Budapesta.

Reîmpărțirea teritoriilor după Tratatul de la Trianon

În același an, la 1 Decembrie, are loc Adunarea Națională de la Alba Iulia unde va fi proclamată Unirea cu România, astfel stabilindu-se granițele oficiale ale noului stat suveran și independent.

Odată cu noua orânduire, sub conducerea Casei Regale a României, se va definitiva unirea regiunii, dar au venit conflictele armate din iulie 1919, împotriva armatei comuniste ungare, iar pe 3 august același an avea să doboare regimul sovietic instaurat de Bela Kun.

După acest moment, conform celebrului Tratat de la Trianon (4 iunie 1920), se vor stabili granițele Regatului României și al Ungariei. Tot atunci România pierdea o parte din Maramureșul Istoric și din Banat.

De ce nu vorbesc ungurii românește?

Așa cum precizam la început, locuitorii români de etnie maghiară sunt prima cea mai mare comunitate etnică din România, urmată de cea a ucrainenilor, și celelalte minorități.

Cu toate astea, în zonele locuinte preponderent de etnicii maghiari, în școli se învață doar în limba maternă, și inclusiv indicatoarele și tăblițele cu numele localităților sunt doar în limba maghiară, deși conform legilor administrativ-teritoriale din România, ar fi trebit să fie bilingve.

Un alt aspect, deloc de neglijat, este că localnicii de etnie maghiară nu vorbesc decât în limba lor, refuzând să vorbească în limba română, de altfel limba oficială a statului.

În acest context se pune mereu, aproape obsesiv, întrebarea „De ce nu vorbesc ungurii românește?”, iar un eventual răspuns s-ar putea descoperi la viitoarea dezbatere din 25 septembrie, sub egida unor evenimente FIX Makerspace a Episcopiei Romano-Catolice din Oradea.

În comunicatul de presă al evenimentului sunt explicate temele ce vor fi abordate, printre care și cea menționată anterior:

„Învățarea limbii române este extrem de importantă și utilă în viața copiilor maghiari. Totuși, sistemul educațional actual, micromediul și stilul de viață al familiilor nu oferă sprijinul adecvat pentru învățarea limbii române.

În  afara activităților preșcolare și a orelor de la școală, un copil de etnie maghiară intră rar în contact semnificativ cu limba română. Există multe modalități de a dezvolta abilitățile lingvistice și toate se bazează pe deschidere, curiozitate și experiențe lingvistice pozitive.

În cadrul evenimentului bilingv, român-maghiar, organizat de Mathias Corvinus Collegium invitații vor discuta despre atitudinile lingvistice ale tinerilor maghiari din Transilvania, despre barierele comunicării între cele două comunități și despre provocările pe care le presupune cunoașterea limbii române de către tinerii maghiari.”,s e arată în comunicatul evenimentului

Colocviul vrea să arate cum tratează reprezentanții celor două două comunități din Transilvania această problemă

Deși discuții pe această temă au mai fost și în trecut, dar multe dintre ele au rămas la stadiul de dezbatere, noul eveniment pe această temă și mai propune să arate, de fapt, cum tratează reprezentanții celor două comunități din Transilvania această problemă:

„Speakerii vor încerca să exploreze subiectul din diferite perspective: lingvistică, juridică, pedagogică și culturală, încurajând în același timp un dialog deschis și sincer, care caută posibile soluții la problemele puse în lumină”, se precizează în comunicat.

Pentru cei care vor să participe la această dezbatere, mai trebuie menționat că vor fi câțiva vorbitori importanți, precum Dr. Cioban Florin, profesor universitar și conducător de doctorat la Universitatea din Oradea și lector la Universitatea, sau Dr. András Bethlendi, expert în drepturile minorităților.

Dezbaterea va avea loc pe 25 septembrie a.c., la Oradea, începând cu ora 18:00.