Ce prevede Tratatul de la Trianon. Mărul discordiei dintre Ungaria și România

Primul Război Mondial a fost martorul destrămării Imperiului Austro-Ungar în entități separate. Tratatul de la Trianon a recunoscut acest lucru la nivel legal prin semnarea tratatelor de pace separate cu ceea ce acum erau state independente.

Imperiul Austro-Ungar obligat să semneze și să respecte prevederile Tratatului de la Trianon

Tratatul de la Trianon a fost semnat cu Ungaria după încheierea Primului Război Mondial, pe 4 iunie 1920. Tratatul de la Trianon a afirmat clar că „guvernele aliate și asociate afirmă și Ungaria acceptă responsabilitatea Ungariei și aliaților ei pentru că au provocat pierderile și pagubele pentru care guvernele aliate și asociate și resortisanții lor au fost supuse ca urmare a războiului care le-a fost impus de agresiunea Austro-Ungariei și aliații ei. ”

ȘOC! Gestul halucinant al lui Meghan Markle. Kate Middleton e distrusă

Liviu Dragnea aruncă bomba despre PSD! A turnat tot, e mare cutremur…

Prezentarea de către aliați a condițiilor lor de pace cu Ungaria a fost întârziată mai întâi de reticența lor de a trata cu regimul comunist al lui Béla Kun din țara respectivă și, ulterior, de instabilitatea evidentă a guvernelor maghiare mai moderate care și-au asumat funcția în timpul ocupației românești de la Budapesta, din August până la mijlocul lunii noiembrie 1919. În sfârșit, însă, Aliații au recunoscut un nou guvern, iar la 16 ianuarie 1920, la Neuilly, lângă Paris, o delegație maghiară a primit proiectul unui tratat.

Pactul Ligii Națiunilor a fost inclus integral în tratat. Forțele armate ale Ungariei trebuiau să fie limitate la 35.000 de bărbați, ușor înarmați și angajați doar pentru a menține ordinea internă și pentru a asigura frontierele.

Valoarea reparațiilor impuse urmau să fie stabilite ulterior. Semințele de resentimente, conflictul etnic și tensiunea interbelică au fost semănate prin tratat. Oficialii maghiari s-au opus la ceea ce au considerat încălcarea caracterului istoric al Ungariei, precum și dezlocarea atâtor etnici maghiari, în special fără plebiscit, și de încălcarea principiului autodeterminării.

Aliații aveau de mult timp pregătite condițiile de pace pentru Ungaria, dar nu au dorit să le prezinte unui regim anterior. Astfel, guvernul Simonyi-Semadam a fost obligat să semneze Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920.

Aliații nu numai că au presupus fără îndoială că populațiile non-ungare ale țării doresc să părăsească Ungaria, dar au permis și statelor succesoare, în special Cehoslovacia și România, să anexeze suprafețe mari ale populației etnice maghiare.

Rezultatul final a fost părăsirea Ungariei cu doar 9 9962 din cei 325 408 km pătrați care au constituit țările coroanei ungare. România, Cehoslovacia și Iugoslavia au luat fragmente mari, în timp ce altele au plecat în Austria și chiar Polonia și Italia. Din populația de 20.866.447, după recensământul din 1910, Ungaria a rămas cu 7.615.117.

România a primit 5.257.467, Iugoslavia, 4.131.249, Cehoslovacia, 3.517.568 și Austria, 291.618. Din cele 10.050.575 de persoane pentru care maghiara era limba maternă, nu mai puțin de 3.219.579 au fost alocate statelor succesoare, 1.704.851 la România, 1.063.020 în Cehoslovacia, 547.735 în Iugoslavia și 26.183 în Austria.

În timp ce casele unora dintre aceștia, de exemplu, secuii, se aflau în cele mai îndepărtate colțuri ale istoriei Ungariei, mulți locuiau imediat peste noile frontiere, în plus, tratatul a impus Ungariei să plătească în reparații o sumă nespecificată, care urma să fie „prima taxă pe toate activele și veniturile”.

Austria a semnat Tratatul de la St. Germain, în timp ce Ungaria, recent independentă, a semnat Tratatul de la Trianon. La fel ca în toate celelalte tratate cu cei care luptaseră împotriva Aliaților, Ungaria a suferit pierderi teritoriale care i-au afectat puterea economică, restricțiile militare și problemele populației. În comparație cu frontierele sale anterioare războiului, ceea ce a fost văzut ca „Ungaria” în Imperiul Austro-Ungar, a pierdut aproape 75% din teritoriul său.

Acest teren a fost redistribuit către statele recent create din România, Cehoslovacia și ceea ce urma să devină Iugoslavia. Aproape 33% dintre etnicii maghiari au descoperit că nu mai locuiau în Ungaria cu aproape 900.000 de locuitori în noua Cehoslovacia, 1,6 milioane în regiunea Transilvaniei din România și 420 000 în Serbia.

Delegația maghiară de la Trianon a susținut cazul autodeterminării propus de Woodrow Wilson, dar Aliații au ignorat în principal acest motiv pentru utilizarea plebiscitelor.

Ce prevede Tratatul de la Trianon. Mărul discordiei dintre Ungaria și România

Orașul Sopron a primit un plebiscit în ceea ce privește dacă orașul dorea să rămână în Ungaria, pentru care populația a votat. Delegația aliată de la Trianon a acordat o atenție minimă componenței populației Ungariei, cu 700.000 de persoane în noul stat, fie germane (550.000), fie slovace (140.000).

Tratatul de la Trianon a mai declarat că acei maghiari care acum locuiau în afara granițelor Ungariei își vor pierde cetățenia maghiară în termen de un an de la semnarea tratatului în iunie 1920.

Noua Ungarie era un stat fără lacuri și nu avea acces direct la Marea Mediterană cu multe porturi. Acest lucru a avut un impact major asupra economiei sale slăbite, deoarece orice comerț care trebuia să fie mutat pe mare trebuia să plătească tarife pur și simplu pentru a ajunge la un doc pentru a permite expedierea în străinătate.

Căile ferate și-au arătat valoarea în Primul Război Mondial, dar vechile linii feroviare ale Imperiului Austro-Ungar, care circulau liber pe teritoriul imperiului, au trecut acum peste noi frontiere de stat.

Ungaria post-1920 nu avea decât 38% din liniile feroviare care existau în Imperiul Austro-Ungar de dinainte de război. Plata a ceea ce a fost efectiv taxa de taxare a făcut mai scumpe exporturile din Ungaria care erau mutate cu calea ferată.

Înainte de Primul Război Mondial, Ungaria a fost o mare producție de cereale cu Imperiul Austro-Ungar și o mare parte din aceasta a fost exportată. După război, o Ungarie fără lac s-a confruntat cu numeroase tarife și taxe de plată, a produs doar 30% din cerealele pe care le producea în Europa de dinainte de război.

Noul stat a fost, de asemenea, lipsit de o aprovizionare sănătoasă de materii prime, cum ar fi minereu de fier, deoarece rezervele de dinainte de război se găseau acum în afara granițelor Ungariei. Mai îngrijorător pentru noul guvern, cea mai mare parte a instituțiilor financiare care au alimentat Imperiul Austro-Ungar s-au găsit și în afara granițelor noului stat.

Odată cu problemele economice cu care se confruntă Austria, bancherii și investitorii din Viena nu au avut motive să privească spre Budapesta pentru investițiile lor. Post-Trianon, bancherii vieni au investit în Ungaria doar 5% din totalul dinainte de război.

Tratatul de la Trianon a asigurat că noua Ungarie va avea o creștere minimă a influenței sale economice. Aceasta a fost, de fapt, o politică deliberată. Toate tratatele semnate de națiunile învinse aveau în centrul lor dorința de a se asigura că niciuna dintre Puterile Centrale nu ar putea deveni din nou o amenințare pentru pacea europeană.

În mod ironic, șomajul care a afectat Ungaria în anii interbelici a fost un motiv principal pentru asocierea ei cu Germania nazistă. Armata Ungariei a fost redusă la 35.000 de bărbați fără nicio rețetă și, ca națiune fără pământ, nu i s-a permis o armată. O forță aeriană a fost, de asemenea, interzisă.

Poporul maghiar a fost foarte supărat de Tratatul de la Trianon, atât cei care trăiesc în granițele noului stat, cât și cei obligați să trăiască în afara lor. În Ungaria, clădirile guvernamentale au menținut ca steagul național să fie redus pentru a-și arăta nemulțumirile și abia în 1938, steagurile au fost aruncate pe un al treilea catarg după ce Acordul de la München a returnat Slovacia de Sud Ungariei, o zonă care a inclus 550.000 de unguri care au constituit 85%. din populația zonei.

Pe de altă parte, de partea asta a graniței, românii sărbătoresc un secol de când la Palatul Trianon de la Versailles, s-a semnat Tratatul prin marile Puteri recunoșteau Unirea Transilvaniei și a unei părți a Banatului cu România, un fapt împlinit deja prin actul de la 1 decembrie 1918, dar care nu fusese recunoscut de Ungaria.