Deoarece fotbalul era, și este, cel mai popular sport din România, Nicolae Ceaușescu și membrii familiei sale extinse și-au făcut jucării diversele echipe existente pe vremea aceea.
Ceea ce puțină lume știa, pe vremea aceea, era faptul că multe din meciurile de fotbal erau aranjate. Interviurile cu scriitori și oficiali sportivi pictează o imagine a meciurilor de fotbal aranjate de Nicolae Ceaușescu. Aceste aranjamente au făcut scandalul american legat de jocurile de baseball să arate ca o ligă minoră.
Aceștia povestesc că fanii români de fotbal mergeau în mod obișnuit la jocuri, presupunând că este deja cunoscut câștigătorul. Ziarelor li se spunea care reporteri ar trebui să acopere jocurile. Arbitrii erau presupuși a fi corupți.
Constantin Firănescu, un scriitor veteran de fotbal, a spus că jucătorii nu trebuiau să fie plătiți. Știau că nu trebuiau să câștige împotriva Scorniceștiului și a altor echipe susținute de Ceaușescu, așa că au intrat în jocuri temându-se de represalii dacă ar fi câștigat.
Steaua București, câștigătoare a Cupei Campionilor în 1986, era una dintre puterile tradiționale ale Europei. Steaua a fost echipa fiului lui Ceaușescu, Valentin, și a fratelui Ilie. Cel mai mare rival al acestora a fost Dinamo București, sponsorizată de Securitate.
Steaua și Dinamo s-au întâlnit în finala Cupei României din iunie 1988. Acel meci s-a terminat cu 1-1 în ultimele minute. Steaua a marcat un gol care a fost anulat printr-un ofsaid, așa că timpul regulamentar s-a încheiat cu o remiză.
Valentin Ceaușescu a refuzat să permită Stelei să se întoarcă pentru prelungiri. Așa că jocul a fost câștigat de Dinamo. Familia Ceaușescu a convocat rapid o ședință a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care a acordat Cupa Stelei.
Steaua și Dinamo luau în mod obișnuit jucători din alte cluburi. Nu au plătit o taxă de transfer sau schimb de jucători. Gheorghe Hagi a fost luat de la rivalul din prima divizie Sportul Studențesc în 1987.
„Hagi a fost luat de la noi și nu ne-au dat nimic. Ne-am luptat trei ani cu Steaua pentru asta. A fost ilegal. Am cerut despăgubiri, dar Steaua, susținută de federația de fotbal, nu ne-a răspuns. ”, povestea Mac Popescu, președintele Sportului Studențesc.
Când subiectul este corupția fotbalistică, românii îndreaptă rapid conversația către Scornicești. Deși echipa a fost desființată la scurt timp după revoluția din decembrie, moștenirea sa rămâne o cicatrice pentru sportul românesc.
Ceaușescu dădea oamenilor două ore de program. Meciurile de fotbal nu erau transmise în totalitate la TV. Numai în cazuri excepționale, când era vorba de Steaua și Dinamo. În rest microbiștii dădeau fuga pe stadioane. Când nu mai aveau locuri se urcau pe blocuri.
Cât despre competițiile internaționale, nici nu se putea pune problema de a fi transmise la televizunea națională. Vecinii iugoslavi, unguri și bulgari, deși țări comuniste, transmiteau cele mai importante competiții internaționale de fotbal. Astfel că cei mai norocoși, care erau aproape de granițele cu aceste țări, reușeau, cu improvizații la antenele tv, să poată urmări competițiile.