Astrologia nu este o știință exactă, ci mai degrabă o artă, bazându-se pe studiul poziției și mișcării aștrilor, constelațiilor sau al unor fenomene cerești. Oamenii au început să privească cerul cu scopul de a-și planifica viețile cu mulți ani în urmă, fermierii folosind, spre exemplu, constelațiile pe post de calendar încă din Egiptul Antic. Mai multe detalii, în continuare.
Ghidarea oamenilor în funcție de fenomenele cerești nu reprezintă nici pe departe o practică nouă, contemporană, începând în urmă cu mii de ani. În Egiptul Antic, fermierii foloseau constelațiile pe post de calendar, „Steaua Sirius“ /„Steaua Câinelui“, care apărea la jumătatea lunii iulie, fiind considerată un semn al unei inundații anuale iminente ale fluviului Nil.
La rândul lor, peregrinii se foloseau de stele ca de o busolă, pentru a hotărî care este cel mai bun drum de urmat în călătoriile lor. La fel, constelațiile au reprezentat de când lumea o cale mistică de îndrumare a pașilor, chiar dacă nu-i foarte clar cine a fost prima persoană care s-a gândit că astrele și planetele pot avea influențe și asupra comportamentului oamenilor.
Modul în care astrologia a devenit atât de populară în zilele noastre le este prea puțin cunoscut istoricilor și astronomilor, însă un lucru e cert: astronomii babiloniei au împărțit eliptica în 12 semne egale, prin analogie cu cele 12 luni ale anului, ce conține aproximativ 30 de zile fiecare, la sfârșitul secolului al V-lea î.Hr.
Fiecare semn avea 30 de grade longitudine cerească, formând astfel primul sistem de coordonate astrologice cunoscute.
Citește și: Horoscopul dragostei februarie 2022. Zodia care va atrage la nebunie sexul opus
Potrivit studiilor realizate de anumiți astrofizicieni, zodiacul ar fi apărut pentru prima dată între anii 409-398 î.Hr. Deși babilonienii au fixat zodiacul în raport cu stelele, Racul fiind prima zodie din horoscop, astrologii moderni plasează prima zodie în constelația Berbecului.
La jumătatea mileniului al II-lea, î.Hr, în China Antică, nobilii urmăreau eclipsele solare pentru a putea prezice viitorul împăratului. Pe de altă parte, vechilor egipteni le este atribuită ideea că modelele create de stele constituiau constelații. De asemenea, ei au observat și că Soarele pare să se miște în anumite momente din an.
În acest sens, sumerienii și babilonienii foloseau tableta lui Venus in Ammisaduqua, care urmărea mișcarea zeilor pe cer. Asta se întâmpla la jumătatea mileniului al II-lea. De aici a pornit ideea că urmărirea mișcărilor planetelor oferea un indiciu despre locul în care se aflau zeii pe cer la acel moment.