Corneliu Coposu a fost unul dintre cele mai controversate personalități din lumea politică. A scris istorie în toți anii de activitate și a rămas în mintea tuturor drept un politician puternic. Cum arată mormântul lui Corneliu Coposu, la 28 de ani de la moartea sa. Cât de des îl vizitează rudele.
Corneliu Coposu a fost liderul opoziţiei din România postcomunistă. A fost un nume mare în lumea politică ale vremurilor apuse și a scris istorie în acest domeniu. Acesta a plecat dintre noi în noiembrie 1995, lăsând în urmă multă tristețe.
Corneliu Coposu a fost îngropat în Cimitirul Belu Catolic fără ceremonii funerare naționale, dar sute de mii de români au participat pentru a-l însoți în ultima sa călătorie. A fost un om foarte iubit, o adevărată personalitate a României.
Chiar dacă au trecut 28 de ani de la moartea lui, se pare că cei care l-ai iubit nu l-au uitat. Locul său de veci este într-o stare foarte bună, conform imaginilor surprise de Playtech Știri, chiar dacă au trecut foarte mulți ani de la deces și chiar și membrii familiei sale au plecat din această lume.
Rudele încă în viață și cei care l-au apreciat nu au uitat de el și trec să îi aprindă câte o lumânare. Mormântul este foarte curaj și îngrijit, ceea ce înseamnă că oamenii ce l-au iubit pentru tot ce a realizat încă vin în vizită.
Coposu, care a îndeplinit funcția de secretar al lui Iuliu Maniu și ulterior a fost secretar general adjunct al Partidului Național Țărănesc, a fost arestat la 14 iulie 1947. La mai bine de trei ani de la momentul arestării sale, în mai 1950, printr-o decizie a Ministerului Afacerilor Interne, în conformitate cu decretul 6/1950, a fost condamnat la o pedeapsă de 24 de luni, ulterior majorată cu încă 24 de luni.
Află și: Doliu în România. A murit sora cea mare a lui Corneliu Coposu
Abia după șapte ani de detenție, a fost adus în fața Tribunalului Militar București, unde a primit o sentință de 15 ani de muncă silnică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” conform articolului 193/CP.
Corneliu Coposu a trecut prin închisorile şi lagărele de muncă: MAI Bucureşti, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Capu Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat.
S-a încercat să-l implice pe Corneliu Coposu ca martor al acuzării în procesul lui Iuliu Maniu. Un fost vecin și cunoscut din perioada studenției, Avram Bunaciu, a încercat să-l convingă să semneze o declarație în acest sens, oferindu-i promisiunea că, în schimb, va fi eliberat.
Cu toate acestea, Corneliu Coposu a respins ferm ideea de a se distanța de mentorul său, Iuliu Maniu. Această refuzare a fost în contrast cu alegerile triste ale altor lideri importanți ai Partidului Național Țărănesc. Această hotărâre a determinat o schimbare în atitudinea lui Bunaciu.
„Înainte de a mă ancheta Bunaciu – spune Corneliu Coposu – mi s-a adresat pe un ton prietenesc şi mi-a atras atenţia, că dacă voi fi raţional şi dacă voi uşura desfăşurarea anchetei voi fi pus în libertate.
Mi-a dat o foaie de hârtie, pe care era bătut la maşină un text scurt, de o jumătate de pagină, pe care urma să-l citesc şi să-l semnez, urmând ca acest text să fie folosit în procesul Maniu ca o depoziţie a mea în calitate de martor al acuzării.
Întrucât eu am refuzat să citesc şi să semnez declaraţia, Bunaciu şi-a schimbat atitudinea faţă de mine, a chemat un gardian şi pe un ton aspru i-a ordonat acestuia: du-l la carceră. Am fost dus la carceră. De atunci nu l-am mai văzut pe Bunaciu, am fost anchetat apoi de alte persoane”, povestea politicianul.
Chiar dacă se aflau în tabere politice complet opuse, Corneliu Coposu și Ana Pauker au devenit cunoscuți într-un mod neobișnuit, în timp ce erau în închisoare. În anii ’30, Coposu era un critic al Regelui Carol al II-lea, în timp ce Pauker era o activistă comunistă prominentă.
După mulți ani, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, destinele lor s-au intersectat din nou, iar modul în care fostul lider țărănist a abordat relația cu tovarășa de fier poate fi legat de cei aproape 20 de ani petrecuți în închisorile comuniste.
În urma procesului Skoda din 1937, în care se spune că regele Carol al II-lea ar fi exercitat presiuni pentru implicarea liderului țărănist Iuliu Maniu, Corneliu Coposu a devenit victima colaterală și a fost condamnat la trei luni și o zi de închisoare, conform relatărilor din amintirile din perioada comunistă.
Deși sentința sa a fost executată în condiții relativ privilegiate, beneficiind de un regim preferențial, în acea perioadă, Corneliu Coposu a avut ocazia să o cunoască pe Ana Pauker, care era închisă pentru activități ilegaliste în cadrul Partidului Comunist Român.
Această întâmplare a fost relatată direct de fostul lider țărănist în amintirile sale, publicate după prăbușirea regimului comunist:
„Păstrez despre ea amintirea unei persoane foarte inteligente, foarte instruite, cu o cultură livrescă impresionantă, care suporta dialogul cu multă ușurință și avea la îndemână argumente pe care știa să le valideze cu multă pricepere”
În 1945, după încheierea războiului și formarea guvernului „de largă concentrare democratică” condus de Petru Groza, unde comuniștii dețineau deja controlul asupra puterii, Corneliu Coposu și Ana Pauker s-au reintâlnit la o recepție organizată la Palatul Regal.
La acea întâlnire, Ana Pauker i-a reamintit lui Coposu de episodul din ’37 și, exprimându-și contrarierea, l-a întrebat despre rolul său în acel context:
„Atunci erați condamnat pentru lezmajestate, acum vă văd în anturajul suveranului. Să înțeleg că v-ați schimbat convingerile?” Corneliu Coposu a răspuns: «Nu, mi-am schimbat regele…». Asta a fost singura convorbire pe care am avut-o. Pe urmă am fost închis”, povestea Coposu.