O tragedie fără margini a zguduit o țară întreagă, după ce două adolescente de 15 ani din Uricani au murit după ce s-au aruncat de la o înălțime de 20 de metri. Cum a devenit fosta cea mai mare fabrică de mătase din România, scena sinuciderii pentru două copile?
O tragedie de proporții s-a petrecut în Hunedoara, unde două fete în vârstă de 15 ani din Uricani și-au pierdut viața după ce s-au aruncat de la o înălțime de 20 de metri. Descoperirea tragică a avut loc în zona unui turn de la fostă fabrică de mătase din Lupeni.
Conform informațiilor furnizate de martori, cele două adolescente au luat parte la o petrecere înainte de a recurge la gestul extrem. La acel eveniment s-a consumat și alcool, iar atmosfera pare să fi avut un impact semnificativ asupra gestului sinucigaș al celor două prietene.
Înainte de a recurge la sinucidere, una dintre eleve și-a anunțat mama cu privire la intenția sa, lăsând un bilet de adio. Mama a sunat disperată la 112 pentru a solicita ajutor, în speranța că își va putea salva fiica. De asemenea, tatăl copilei a ajuns la locul cu pricina, însă tardiv pentru a evita tragedia.
”Cele două tinere se aflau la Văscoza, o fostă fabrică din Lupeni. Mama fetei a sunat la 112. În timp ce vorbea la 112, tatăl fetei, având impresia că durează cam mult convorbirea, s-a urcat în mașină și a plecat spre Lupeni, spre locul faptei”, a declarat Dănuț Buhăescu, primarul orașului Uricani.
Familia, comunitatea și oamenii legii sunt șocați de gestul fetelor, fiind deschisă o anchetă pentru a stabili cauza exacta a dublei sinucideri.
Până se va elucida acest mister, oamenii și autoritățile își pun întrebări legate de modul în care tinerele au reușit să pătrundă în interiorul fostei fabrici, dar și despre cum a ajuns în paragină o comoară a țării, lăsând acces liber oricui dorește să pătrundă în interiorul ei.
Îngrijorările sunt și mai mari acum, după tragedie, având în vedere înălțimea de la care s-au prăbușit cele două copile, dar și ușurința cu care ele au avut acces în acea zonă periculoasă, fără ca nimeni să nu observe.
Municipiul Lupeni găzduiește acum urme impresionante ale unei epoci industriale trecute, odată strălucitoare, dar acum reduse la ruinele celei mai mari fabrici de mătase artificială din România în primele decenii ale comunismului.
Ruinele uzinei Vâscoza, care se întind pe aproape 20 de hectare, păstrează amintirea unui trecut industrial măreț. Uzina Vâscoza din Lupeni, Hunedoara, a fost odată prezentată ca una dintre marile realizări ale industriei textile românești, în ciuda consecințelor poluante pe care le-a generat.
Anii comunismului au adus o dezvoltare rapidă, iar această fabrică a fost în centrul acestei efervescențe industriale, lăsând o amprentă adâncă în peisajul urban.
Construit în decursul anilor ’70, turnul de evacuare a fost un simbol al puterii și expansiunii rapide a uzinei Vâscoza. Cu toate că, initial, a avut un scop funcțional în procesul industrial, turnul a devenit ulterior un element simbolistic al peisajului urban.
Odată cu închiderea fabricii la sfârșitul anilor ’90, turnul de evacuare a fumului a fost abandonat, devenind o amintire măreață a trecutului industrial și a schimbărilor semnificative care au avut loc în acea perioadă.
CITEȘTE ȘI: Cine erau fetele care s-au aruncat în gol, la Lupeni. Detaliile observate de poliţişti la faţa locului
Uzina Vâscoza din Lupeni și-a deschis porțile în anii ’30, devenind rapid o prezență semnificativă în istoria industrială a localității. În primii ani de funcționare, uzina avea peste 1.000 de angajate și era specializată în producția de fibre textile din celuloză, furnizând întreprinderilor din țară.
După Al Doilea Război Mondial, fabrica a intrat sub controlul regimului comunist, fiind naționalizată și transformată într-o uriașă uzină, având drept scop atragerea forței de muncă, în special a femeilor din Valea Jiului.
În jurul ei a fost construit cartierul Vâscoza, devenind nucleul central al orașului minier care avea să atingă, în deceniile următoare, cifra de 30.000 de locuitori.
Primele cinci blocuri ale cartierului, ridicate în anii ’50, au fost destinate familiilor angajatelor provenite din diverse regiuni ale țării, cu accent pe sudul României, cum ar fi Gorj și Dolj.
Majoritatea muncitoarelor fabricii Vâscoza erau originare din Valea Jiului, iar celelalte angajate din afara localității ajungeau la uzina de textile cu trenul și autobuzele, de la distanțe de până la 20 de kilometri.
CITEȘTE ȘI: Imagini apocaliptice în România. Acoperişuri smulse de vânt şi maşini avariate, în Hunedoara
După Al Doilea Război Mondial, fabrica de textile Vâscoza și-a marcat prezența în istoria localității Lupeni, extinzându-se rapid și dând numele noului cartier din apropiere. Cu toate acestea, evoluția ulterioară a fabricii a fost marcata de schimbări semnificative, ilustrând tranziția de la glorie la declin.
După Revoluție, fabrica, întinsă pe aproximativ 20 de hectare, a trecut prin procesul de privatizare, reducându-și semnificativ numărul de angajați la aproximativ 100.
În decursul anilor următori, majoritatea construcțiilor sale au fost dezafectate, transformându-se în ruine ce reflectă o eră industrială apusă.
Chiar dacă câteva hale ale fostei uzine sunt încă folosite de alte societăți, o parte semnificativă a terenului pe care funcționa Vâscoza a rămas acoperită de ruine, evocând amintiri ale vremurilor trecute.
Unii localnici au propus clasarea turnului uriaș al fabricii, ridicat în anii ’50, ca monument istoric, recunoscându-i importanța culturală și istorică pentru comunitatea locală.
CITEȘTE ȘI: Fabrica celebră din București care va fi demolată. Ce va fi construit în locul ei