Rică Răducanu, unul dintre cei iubiți fotbaliști români din ultimele decenii, are parte, după o viață plină, de zeci de amintiri, unele absolut uimitoare. Cel care va împlini 77 de ani, în această primăvară, susține, în exclusivitate pentru Playtech Știri, că soarta a fost generoasă cu el și că niciodată nu și-a forțat destinul. Ne-a povestit și despre un episod dulce-amar, când făcea comerț cu pui de Crevedia, pe care îi primea în loc de salariu.
Rică Răducanu ne-a povestit, cu lux de amănunte, despre perioada în care era plătit, nu în bani, ci în pui de Crevedia, pe care, mai apoi, îi ”pasa” și el, pentru a mai scăpa de obligații.
„Prin 1978 sau 1979, o lăsasem mai moale cu fotbalul. Devenisem deja antrenor cu portarii la Rapid, așa că, de bine, de rău aveam un serviciu. Însă s-a ivit ocazia unui câștig nesperat. Mi s-a propus o colaborare neașteptată cu echipa de fotbal a celor de la Avicola Crevedia. Cum bani avem deja din partea cealaltă, am bătut palma pentru a fi plătit pentru serviciile mele, ”în natură”. Adică, în pui! Apăram câte un meci pe săptămână, de cele mai multe ori duminica, și pentru asta primeam 100 de pui în fiecare lună”, spune Rică Răducanu, în exclusivitate pentru Playtech Știri.
Fostul mare portar mai susține că respectiva colaborare i-a prins foarte bine, fiindcă începuse deja perioada lipsurilor bunurilor alimentare: „A avea 100 de pui pe vremea aia era ceva. Gândiți-vă că-mi permiteam să mai vând din puii ăia. Dădeam trei bucăți cu câte 100 de lei. Bine, la câte o mândră sau alta, mai dădeam câte unul și gratis, așa, din prietenie!”.
În plus, el mai oferea pui și milițienilor, pentru a putea circula cu mașina în fiecare duminică.
„Mulți au uitat sau nu au prins vremurile alea. Dar duminica nu puteai circula decât în funcție de numărul tău de înmatriculare. Adică era o duminică cu soț și una fără. Eu aveam un număr de înmatriculare tare, 4 B -554. Mă descurcasem și obținusem numărul ăsta. Dar, cum eu aveam meciuri în fiecare duminică, trebuia să folosesc mașina săptămânal. Așa că, în fiecare duminică fără soț, adăugam cu carioca neagră cifra 1 pe numărul de înmatriculare. Îmi amintesc că, într-o duminică foarte ploioasă, apa mi-a șters carioca, și când am revenit în București polițiștii se uitau cam cruciș la mine. Însă, am scăpat”, rememorează, cu mult umor, Rică Răducanu, pentru Playtech Știri.
Însă, amintirea-forte, legată de puii de la Crevedia, de-abia acum vine: „Într-o duminică, după meci, mă cheamă ăia de acolo și-mi spun că nu se pot ține de cuvânt, fiindcă nu mai aveau pui tăiați. Le-am cerut atunci să-mi dea pui vii, fiindcă îmi stricau ploile. Era duminica în care trebuia să-mi achit datoria față de milițenii care controlau circulația la Titu, din foișorul lor special. Prietenii mei, ce mai tura-vura! Zis și făcut. Când am ajuns la Titu am parcat lângă sediul milițenilor și i-am zis unuia să deschidă portbagajul și să se servească. Am uitat însă să-l avertizez că puii erau vii. Unii erau mai șontălăi, așa cum sunt și eu azi, dar tot s-au găsit șapte, opt, care să-i sară în față milițianului! Iar, de aici, până la o posibilă tragedie, nu a mai fost decât un singur pas. Fiindcă milițianul, „atacat” de bietele înaripate, nu a găsit altceva mai bun de făcut, de frică, decât să tragă cu pistolul din dotare”.
Rică Răducanu a mai adăugat, pentru Playtech Știri: „Nu m-am așteptat niciun moment la așa ceva! Dar știu că m-am trezit cu portbagajul ciuruit de gloanțe. Bineînțeles că m-am supărat pe milițian și l-am avertizat că nu mai trec două săptămâni pe la el, orice ar fi. Bine, apoi l-am trimis repede după puii ăia bezmetici, care începuseră să dea semne că vor să vadă mai bine zona!”.