Cristina Bălan, câștigătoarea Vocea României, a avut parte de o întâmplare care a lăsat-o cu un gust amar. A fost apostrofată și chiar agresată de doi polițișt locali, dar și de paznicul unui parc după ce copiii săi, ambii cu Sindrom Down, au încercat să se dea pe tobogan, într-un parc din Capitală.
Cristina Bălan este conștientă de faptul că locurile de joacă încă nu au fost deschise, din cauza pandemiei de coronavirus, dar nu a găsit niciun pic de înțelegere din partea polițiștilor locali, cât de mult a încercat să le explice că cei doi copii ai săi sunt bolnavi și nu îi poate lua pe sus din parc.
Cântăreața a relatat întreaga întâmplare pe o rețea de socializare. ”Foarte important de mentionat ca eram singura in parc cu copiii. Sotul meu plecase sa ne ia de mancare, in apropiere. Parcul era deschis, doar zonele cu tobogane aveau niste benzi albe puse aiurea si smulse de alti copii, probabil, din care iti dadeai seama, in cele din urma, ca acolo nu e voie.
Vă rog, DISTRIBUIȚI cât mai mult, să vadă o țâră întreagă care sunt prioritățile statului român.Nu am cuvinte. Nu am cuvinte!!Cine va plăti terapiile de recuperare ale copiilor după ce au asistat la asemenea scenă de groază?Cum este posibil un astfel de mercenar să tragă de o mamă cu forța să o ducă la secție. Și asta de ce, pentru că picii noștri, adevărați INFRACTORI, au urcat pe tobogane………………… Doamne ferește!DOAMNE FEREȘTE, oameni buni!………………..Later edit: Pentru ca filmarea începe dintr-un punct in care lucrurile deja escaladaseră, as vrea să pun și în context totul.Am lăsat-o pe Cristina in parc, singură, cu copiii, iar eu am plecat sa iau de mâncare, pentru ca tocami ieșisem de la kinetoterapie cu ei si le era foame. Să ne fie clar, in parc ai voie, in plus, departe de a fi fost singurii din parc. Picii noștri sunt înnebuniți după tobogane. Cand le-au văzut in zare, au rupt-o la fugă, oricât a încercat Cristina sa ii tina departe de ele. Singura zona care era încercuită, deci 'zona interzisă', era fix cea cu toboganele. Până să-i prindă din urmă, ei deja erau in vârful lor. Când a venit doamna de la politia locală, Cristina fix asta facea. Tragea de ei sa coboare. A informat-o ca sunt doi copii speciali si ca necesita o munca de convingere, nu e lucru tocmai usor. A primit o replica de genul: "Lăsați, doamnă, că am si eu copii. Unde e autoritatea dvs fata de ei?". Asta la fix o secundă după ce Cristina ii explicase ca subt doi copii cu dizabilități. Voi înțelegeți?!Sar mai departe pt ca a scris si Cristina pe pagina ei mai in detaliu ce s-a întâmplat in acel timp si merg la mesjul pe care îl primesc de la ea, cum ca urmeaza sa fie arestata și dusa la secție. Am zis ca îngheț la volan. Cand am ajuns in parc, distinsul erou de la Politia Locală era in plin avânt asupra ei. Amândoi o incoltisera iar copii erau cukva izolați de mama. Înțelegeți tabloul?Restul… cred ca vorbesc imaginile de la sine.
Publicată de Gabriel Bălan pe Joi, 18 iunie 2020
Dar picii mei, pur si simplu disperati sa ajunga acolo, dupa ce le spusesem ca au voie sa alerge (doar suntem intr-un parc), au zbughit-o direct spre tobogane, in directii diferite. E foarte dificil sa prinzi doi iepuri care alearga in directii opuse. Am incercat. N-am reusit.
Voi scrie cateva lucruri despre intamplarea de astazi din parc, despre ce inseamna lipsa totala de empatie si intelegere, cand la mijloc e o situatie mai dificila. Sau mai speciala.
Veniseram si noi in parc, dupa kinetoterapie. Pentru ca insistau copiii, pentru ca nu stiam ca sunt inchise unele puncte de distractie. Am ajuns in parc, abia deschisesem portiera masinii ca Toma al nostru era deja la jumatatea parcului, l-am strigat, in fine, dupa niste insistente l-am convins sa ne astepte. Ce vreau sa zic cu asta, copilul era nerabdator sa ajunga la tobogane.
Am observat ca primul loc de joaca cu tobogane era inchis, asa ca am mers inspre al doilea. Am lasat copiii sa alerge, normal, eram in parc. Pana sa ajung eu la al doilea loc cu tobogane, ai mei erau deja suuuuus, sus de tot, se bucurau de joaca. Degeaba au pus autoritatile romane o bentita alba (hahaha) sa semnaleze ca e inchis acolo; copiii nu s-au simtit intimidati si au trecut pe sub râsul lor de bentita si s-au catarat imediat pe toate cele. Evident ca degeaba le explica mami, cu vocea tot mai departe, ca e inchis, ca nu e voie, ca una, ca alta.
De mentionat ca mai erau niste copilasi in zona aia, asa ca imposibil sa-i conving pe ai mei ca nu e voie. Adica pt altii e, doar pt ei nu?
Sunt un om care respecta legea, sunt un om civilizat si care respecta oamenii. Dar ce am intalnit astazi in acel parc nu sunt oameni, sunt niste uniforme incapabile sa inteleaga ca insignele lor nu le dau dreptul sa se poarte ca niste roboti si ca oamenii au situatii si situatii.
1. Imediat ce am fost somata sa ies din parc i-am explicat politistei ca e vorba de doi copii cu SD si ca e nevoie de rabdare. Mi s-a raspuns ca si ea are copii si unde mi-e autoritatea de parinte. Poftim??!
2. Nici pe departe nu a dorit tanti politista sa ma ajute in vreun fel, ci doar sa-si exercite puterea si autoritatea. I-am tot explicat ca nu am cum sa parasesc locul in 2 minute, la fel ca ceilalti copii si parinti care mai erau pe acolo. Dar ea dorea sa ma misc rapid, sa urc eu dupa copii, sa-i trag cu forta de pe tobogan, eventual.
3. A dorit sa ma legitimeze, i-am spus numele si apoi am fost distrasa (doh!) de copii, sa-i conving sa coboare de sus. Iar ei se blocasera un pic, din cauza schimbului de replici dintre mine si politista.
4. Am plecat fara sa-i mai spun nimic politistei, dar m-am trezit cu doi colegi chemati de ea sa rezolve grava infractiune comisa de o mama cu doi copii speciali.
5. Colegii dumneaei au fost iritati ca eu vorbesc agresiv (nu am injurat, nu am jignit cu nimic, dar eram agitata si vorbeam pe ton rastit), motiv pentru care mi-au cerut sa ma legitimez. Nu aveam buletin la mine pt ca iesirea asta in parc n-a fost planificata, ci la dorinta copiilor de a se da pe tobogane.
6. Unul dintre indivizi m-a tot hartuit, m-a luat de brat sa ma duca la sectie pt ca nu ma legitimez (adica nu voiam sa dau data nasterii, ca numele mi l-am spus si chiar l-am rugat sa ma caute pe google, ca are toate datele necesare).
7. Acelasi individ in uniforma imi tot cerea sa stau pe loc pt a ma legitima (le dadusem si data nasterii si pe bunica si tot), in conditiile in care incepuse sa ploua de ceva vreme iar acum se intetea. Eu fiind cu doi copii de mana, el tragea de mine sa stau pe loc, eu tipam la el ca duc copiii in masina. El avea pretentia sa raman in ploaie, cu doi copii mici, pana reuseste colegul lui sa verifice cine sunt. Lucru care dura de ceva vreme, de parca ma cauta cu cfr-ul.
Mi s-a parut exagerat, in contextul dat. Si acum mi se pare. Va dati seama? Cand ma gandesc cati infractori sunt pe strada si isi rad in barba, iar noi, cei care mereu respectam legea, suntem prinsi cu astfel de “infractiuni” si “contraventii” grave si organele aplica riguros legea pe noi.
Pe noi v-ati gasit?! Alooooo, organele, sunteti si voi oameni sau aveti programe in derulare?
Pentru politista care m-a si ironiza ca parinte, o intrebare: cand v-am adus la cunostinta situatia cromozomiala a copiilor mei, nu puteati sa va oferiti sa ma ajutati? Ca de la mama la mama? Sau sunteti doar politista?
Am refuzat vreo clipa sa parasesc parcul? Nu. Dar puteati sa ma ajutati sa iau de acolo copiii in timpul pe care mi-l cereati? Sau sa stati si sa asteptati, ca omul, sa aiba timp si copilasii sa reactioneze si sa coboare de unde erau, fara panica sau altele. Ca nu facusera nimic rau.
Dar nu, politistul roman trebuie sa-si exercite puterea, sa puna genunchiul pe gatul cetateanului. Dar, atentie! Nu pe gatul infractorului, nuuuu, aia sunt eliberati la doua minute dupa crima, viol etc. Eventual si cu scuze/compensatii pt conditiile din parnaie.
Dar noi, noi parintii astia periculosi, care incalcam legile si ordonantele, noi suntem amenintati cu dusul la sectie, cu amenzi si cu altele”, este mesajul posta de Cristina Bălan.