Fie că facem păjituri sau mâncăruri, condimentele sunt nelipsite, însă mare atenție la cantitatea pe care o folosiți, în special la acest condiment. Specialiștii trag un semnal de alarmă.
Mulți dintre noi folosesc nucșoara în prăjituri sau feluri speciale de mâncare, însă întotdeauna în cantități mici. Mulți adaugă nucșoară și în cafeaua de dimineață pentru gustul său deosebit. Aveți grijă însă la cantitate! Acest condiment poate deveni toxic pentru organismul nostru atunci când este consumat într-o cantitate generoasă.
Specialiștii avertizează că două lingurițe de nucșoară pot fi toxice pentru corpul tău din cauza miristicinei. Acest ulei care se regăsește în nucșoară poate provoca halucinații, amețeli și chiar convulsii. În plus, în cazul persoanelor care sunt alergice la acest tip de ulei, problemele pot fi mult mai grave.
Nucșoara se aseamănă cu o sămânță cât o nucă de mare și este utilizată drept condiment, încă din cele mai vechi timpuri. Arborele de nucșoară este originar din sud-estul Asiei și din Australasia, o regiune din Oceania care cuprinde Australia, Noua Zeelandă, insula Noua Guinee și insulele vecine din Oceanul Pacific. Arborele de nucșoară este veșnic verde.
Nucșoara a fost una dintre cele mai scumpe mirodenii, fiind adusă în Evul mediu în Europa de către negustori arabi, apoi de către cei olandezi și britanici.
„Fiecare avea ceva ce-şi dorea celălalt. Britanicii voiau Manhattanul, asupra căruia câştigaseră influenţă cu câţiva ani înainte, iar olandezii voiau ultima insulă pe care se producea nucşoară, pe care o controlau britanicii, şi un teritoriu din America de Sud, unde se producea zahăr. Aşa că olandezii au cedat Manhattanul pentru a obţine nucşoară şi zahăr”, a povestit istoricul culinar Michael Krondl.
„Nucşoara conţine anumite substanţe chimice care te fac să te simţi bine. În mod tradiţional, în perioada aceasta a anului, ne întoarcem la condimente precum nucşoara sau scorţişoara pentru că, după credinţele coloniştilor, ne ajută să ne încălzim şi să luptăm cu răceala sau durerile de stomac”, explică Kathleen Wall, istoric culinar, potrivit National Public Radio.