Dacă pe PRO TV a fost difuzat un nou episdo din „Survivor România”, telespectatorii Antena 1 au avut parte de episodul 6 din noul sezon „America Express”. Pe lângă probele pe care le-au avut de dus la bun sfârșit, concurenții au avut parte și de momente emoționante, cel puțin în partea de testimoniale. Așa s-a întâmplat cu unul din concurenții de la „America Express”, care a povestit cu lacrimi în ochi un episod dramatic din viața sa.
În această seară este difuzat la Antena 1, ediția a șasea din noul show „America Espress”. Deși pare ușor din confortul fotoliului de acasă, presiunea într-un astfel de concurs este extrem de mare, și nu de puține ori concurenții fie cedează nervos, fie sunt năpădiți de anumite emoții.
Una din probele serii a fost aceea de a crea un altar pentru persoanele dragi în viață, iar concurenții au ajuns inevitabil și la rememorarea unor evenimente emoționante, pe de-o parte, și care le-au marcat viața, pe de alta.
Majoritatea dintre concurenți au povestit cu lacrimi în ochi aceste momente, dar unul dintre ele a fost aproape dramatic.
Printre concurenții care au povestit un astfel de moment, marcant pe viață, a fost și Cătălin Bordea. Comediantul a mărturisit că bunica sa, Apazia, este cea care l-a crescut, aceasta fiind și persoana dragă căreia i-a închinat altarul. Motivul a fost explicat de Cătălin Bordea, declarând că „Bunicii mei sunt cei mai importanți. Eu nu aș fi ajuns niciodată unde sunt fără ei.”
În testimonialul său a mărturisit în lacrimi de ce le datorează totul, motivul fiind faptul că tatăl său avea să-l părăsească într-un autobuz, pe vremea când avea doar doi ani:
„Taică-miu a plecat când aveam eu doi ani, maică-mea era mică, m-a făcut când avea 16 ani. La mine, părinții au dispărut în momentuș în care eu am apărut.
Nu am știut niciodată ce înseamnă să am tată. Așa m-am născut, deja fisurat. Taică-miu m-a lăsat pe un scaun în autobuz, el a plecat și nu a mai apărut niciodată.
Și m-a găsit bunică-mea la vreo patru stații. Ea aștepta autobuzul să se ducă la muncă, perfect convinsă că eu eram în grija lui taică-miu”, a povestit, vădit emoționa, Cătălin Bordea.
Momentul emoționant povestit de Cătălin avea să se încheie cu o mărturisire și mai dureroasă, acesta declarând că „Tataia, de fiecare dată, când ne dădea mamaia carnea, el lua zâgrciul. El mânca numai zgârci și nouă ne dădea doar carnea. Pentru mine, bunică-miu înseamnă acasă.”