Benjamin Netanyahu, cunoscut și ca Bibi, (născut la 21 octombrie 1949, Tel Aviv, Israel) este cel mai longeviv prim-ministru de la independența Israelului. Cine este Benjamin Netanyahu, cel care a promis că va schimba Orientul Mijlociu și a ordonat asediu total asupra Fâșiei Gaza, controlată de gruparea teroristă Hamas.
În 1963, Netanyahu s-a mutat cu familia sa în Philadelphia, SUA. După ce s-a înrolat în armata israeliană în 1967, a devenit soldat în unitatea de operațiuni speciale de elită Sayeret Matkal și a făcut parte din echipa care a salvat un avion deturnat la aeroportul Tel Aviv în 1972.
Mai târziu, a studiat la Massachusetts Institute of Technology (M.B.A., 1976), luând o pauză pentru a lupta în Războiul de Yom Kippur din Israel din 1973.
După ce fratele său Jonathan a murit în timp ce conducea cu succes raidul de la Entebbe în 1976, Benjamin a fondat Institutul Jonathan, care a sponsorizat conferințe despre terorism.
Netanyahu a deținut mai multe poziții de ambasador înainte de a fi ales în Knesset (parlamentul israelian) ca membru Likud în 1988.
A fost ministru adjunct al afacerilor externe (1988–1991) și apoi ministru adjunct în cabinetul de coaliție al lui Yitzhak Shamir (1991–1992).
În 1993, a câștigat cu ușurință alegerile pentru postul de lider al partidului Likud, succedându-l pe Shamir în această funcție. Netanyahu a devenit cunoscut pentru opoziția sa față de acordurile de pace Israel-OLP din 1993 și retragerile israeliene ulterioare din Cisiordania și Fâșia Gaza.
Partidul Muncii a intrat în alegerile din 1996 cu un atractiv electoral slăbit în urma asasinării lui Yitzhak Rabin în noiembrie 1995 și a unei serii de atacuri sinucigașe comise de militanții musulmani la începutul anului 1996. Netanyahu a obținut o victorie cu o marjă de aproximativ 1% față de prim-ministrul Shimon Peres în alegerile din 29 mai 1996, primele în care prim-ministrul a fost ales direct.
Netanyahu a devenit cea mai tânără persoană care a servit vreodată ca prim-ministru al Israelului când a format un guvern la 18 iunie.
Tensiunile au dominat primul mandat al lui Netanyahu. La scurt timp după preluarea funcției, relațiile cu Siria s-au deteriorat, iar decizia sa din septembrie 1996 de a deschide un tunel vechi lângă Moscheea Al-Aqsa l-a enervat pe palestinieni și a declanșat lupte intense.
Netanyahu a revenit asupra opoziției sale anterioare față de acordurile de pace din 1993 și în 1997 a fost de acord să retragă trupele din cea mai mare parte a orașului Hebron din Cisiordania.
Presiunea din partea coaliției sale l-a determinat totuși pe Netanyahu să anunțe intenția sa de a înființa o nouă așezare evreiască pe teren revendicat de palestinieni.
De asemenea, a redus semnificativ cantitatea de teren care urma să fie predată palestinienilor în timpul următoarei retrageri a Israelului din Cisiordania.
Au urmat proteste violente, inclusiv o serie de atentate cu bombă. În 1998, Netanyahu și liderul palestinian Yasser Arafat au participat la negocieri de pace care au dus la Memorandumul Wye, a cărui termeni includeau plasarea a până la 40% din Cisiordania sub controlul palestinian.
Alegerile din ianuarie 2013 l-au readus pe Netanyahu în funcția de prim-ministru, dar la conducerea unei coaliții care părea mai aproape de centru politic decât precedenta sa. Un centru-stânga reînviat a apărut, condus de Yesh Atid, un partid nou format de magnatul media Yair Lapid, care a făcut campanie pe teme legate de preocupările socio-economice ale clasei de mijloc din protestele din 2011.
În iulie 2014, Netanyahu a ordonat o operațiune militară pe scară largă în Fâșia Gaza în răspuns la focurile de rachetă îndreptate împotriva Israelului. La sfârșitul campaniei de 50 de zile, Netanyahu a declarat că obiectivul de a afecta semnificativ capacitatea militanților de a trage cu rachete a fost atins.
Cu toate acestea, la nivel internațional, operațiunea a fost criticată pentru numărul mare de victime palestiniene. La sfârșitul anului 2014, au apărut dezacorduri serioase în cadrul coaliției de guvernare privind problemele bugetare și o lege controversată care ar fi definit Israelul ca stat evreiesc. În decembrie, Netanyahu a demis-o pe Livni și pe Lapid din cabinet, ceea ce a dus la alegeri anticipate programate pentru martie 2015.
În ianuarie 2015, înainte de alegerile din Israel, Netanyahu a acceptat o invitație de a se adresa Congresului SUA cu privire la Iran, ceea ce a și făcut pe 3 martie.
Pe măsură ce se apropia data alegerilor din 17 martie, analiștii au prezis că va fi o cursă foarte strânsă între partidul Likud al lui Netanyahu și Uniunea Sionistă, o alianță de centru-stânga formată din Partidul Muncii și Hatnua.
Când au fost anunțate rezultatele, a devenit clar că Netanyahu și Likud câștigaseră cele mai multe locuri în Knesset – 30, urmați de Uniunea Sionistă, cu 24, într-o victorie surprinzător de decisivă.
Egiptul a condus Fâșia Gaza timp de două decenii sub comanda unui guvernator militar. În acea perioadă, palestinienii aveau libertatea de a lucra și de a primi educație în Egipt.
Timp de ani de zile, fedayeen, un grup de așa-ziși luptători pentru libertate palestinieni, au efectuat repetate atacuri militare asupra Israelului și au fost întâmpinați cu numeroase contraatacuri costisitoare.
Vezi și: Povestea Fâșiei Gaza, momente cheie în istoria ei. Motivele din spatele violențelor din Israel
Israelul a preluat controlul asupra Fâșiei Gaza în războiul din Orientul Mijlociu din 1967 și a înlăturat conducătorul egiptean. Forțele militare israeliene supravegheau teritoriul în timp ce un număr mare de locuitori din Gaza au început să lucreze în muncă manuală în și în jurul așezărilor pe care israelienii le construiseră chiar în afara Fâșiei Gaza.
Faptul că pământul care le-a aparținut odată le-a fost luat de israelieni a revoltat mulți palestinieni – și astăzi „ocupația”, așa cum o numesc mulți activiști pentru drepturile omului, este o sursă de resentiment.
Vărsarea de sânge pe care Hamas a declanșat-o asupra civililor israelieni la data de 7 octombrie, în ziua de sărbătoare evreiască Shemini Atzeret, a făcut înconjurul lumii.
După ce Hamas a atacat orașele israeliene, a tras la unui festival muzical și a luat zeci de ostatici civili, Israelul a lovit Fâșia Gaza cu lovituri aeriene, distrugând cartiere întregi.
Iranul ar susține Hamas cu exerciții tactice, instrucțiuni privind asamblarea rachetelor cu sisteme de ghidare avansate și cu sume de până la 100 de milioane de dolari pe an – toate acestea au contribuit la amploarea acestui atac, au declarat oficiali guvernamentali americani.
Analștii spun că Israelul se pregătește pentru o invazie militară pe scară largă în Fâșia Gaza. Experții spun că 7 octombrie este cea mai neagră zi din istoria israeliană… un 11 septembrie și un Pearl Harbor într-un singur eveniment..