Cine este Hamas şi de ce vrea grupul să distrugă Israelul. Fâşia Gaza, una dintre cele mai sărace şi populate zone din lume

La doi ani de la terminarea Celui De-al Doilea Război Mondial, ca reparație morală, Occidentul, în frunte cu Statele Unite ale Americii, acordau israelienilor un teritoriu, acesta devenind ulterior statul Israel. Totul începea în 1946, când aceste teritorii erau preponderent ocupate de palestinieni. Astăzi, Israleul trece prin momente extrem de grele, iar vinovați sunt cei din gruparea Hamas. Citește mai departe și află cine este Hamas şi de ce vrea grupul să distrugă Israelul, având în vedere că Fâşia Gaza este una dintre cele mai sărace şi populate zone din lume.

Reparațiile morale din 1947 după Holocaust

”Pentru cei care nu au grijă, istoria se repetă!”, spune o vorbă veche, iar în cazul actualei situații de criză din israel și Fâșia Gaza, parcă este mai adevărată ca oricând. Dar, actuala situație are rădăcini mult mai vechi, de aproape 77 de ani.

Citește despre: Germania, la fel de rea ca în perioada Holocaustului: argumentul de speriat al președintelui german

Liviu Dragnea, “trădarea” supremă față de PSD: “Presă plătită îl apără pe Ciolacu în cazul Nordis!”

Cum arăta Catrinel Sandu acum 25 de ani, când era iubita lui Lucian Viziru. Transformarea divei e vizibilă, nu o recunoști

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Este anul 1946, primul an de la terminarea conflagrației mondiale, după ce Alianța avea să distrugă expansiunea nazistă a trupelor lui Hitler în întreaga lume. Hitler se sinucide într-un buncăr din Berlin, iar Alianța occidentală, pe de-o parte, și trupele bolșevice ale lui Stalin, pe de alta, ocupă capitala Germaniei naziste.

Dar, înainte de asta, în lagărele de concentrare germane avea loc Holocaustul, uciderea deliberată de către Germania nazistă a aproximativ șase milioane de evrei europeni și a cel puțin cinci milioane de prizonieri de război.

Ca urmare a inițerii post-conflict a Planului Marshal, la nivelul Organizației Națiunilor Unite, se semna un tratat, având suportul total al Americii, prin care se instaurau bazele primului stat israelian, tratatul fiind semnat oficial în 1946.

Vezi despre: Debarcarea în Normandia și importanța ei în al Doilea Război Mondial și înfrângerea Germaniei naziste

Teritoriile palestiniene și cedarea lor de cătr Marea Britanie

Dar, faptele și documentele istorice relevă o cu totul altă situație în acest teritoriu, preponderent ocupat la acel moment de palestinieni.

Istoria consemnează că teritoriul Palestina a fost unul dintre fostele teritorii otomane plasate sub administrația britanică de către Liga Națiunilor în 1922.

Conflictul israeliano-palestinian: Viața în Fâșia Gaza

Toate aceste teritorii au devenit, în cele din urmă, state pe deplin independente, cu excepția Palestinei, unde, pe lângă ”acordarea de asistență și consiliere administrativă”, mandatul britanic a încorporat ”Declarația Balfour” din 1917, exprimându-și sprijinul pentru stabilirea în Palestina a unui cămin național pentru poporul evreu.

Vezi despre: Israelul decretează starea de război. Anunțul făcut de premierul Benjamin Netanyahu

În timpul mandatului, din 1922 până în 1947, a avut loc o imigrație evreiască pe scară largă, în principal din Europa de Est, numărul acestora crescând în anii 1930, odată cu persecuția nazistă.

Cererile arabilor de independență și rezistența la imigrație au dus la o rebeliune în 1937, urmată de terorism și violențe continue din ambele părți.

Regatul Unit a luat în considerare diverse formule pentru a aduce independența într-un teritoriu devastat de violență. În 1947, Regatul Unit a predat problema Palestinei către ONU.

Conform analiștilor vremii, după ce a analizat alternativele, ONU a propus încetarea mandatului și împărțirea Palestinei în două state independente, unul arab palestinian și celălalt evreu. Tot atunci se stabilea ca Ierusalimul să devină un orașinternaționalizat, prin Rezoluția 181 (II) din 1947.

Unul dintre cele două state avute în vedere și-a proclamat independența sub numele de Israel și, în războiul din 1948, care a implicat statele arabe vecine, s-a extins la 77% din teritoriul Palestinei mandatare, inclusiv cea mai mare parte a Ierusalimului.

Peste jumătate din populația arabă palestiniană a fugit sau a fost expulzată. Iordania și Egiptul au controlat restul teritoriului atribuit prin Rezoluția 181 statului arab.

Află despre: Care sunt cele mai mici țări din lume. Ce populație infimă au, unde se află

Un război care durează de 56 de ani

Ca urmare a acestei situații, apare pentru prima dată noțiunea de Hamas, acronimul de la Harakat al-Muqawamah al-Islamiyya, adică Mișcarea de Rezistență Islamică.

În 1988, o Cartă a Hamas a precizat că obiectivul său este de a elibera Palestina și de a crea un stat islamic în zona care se întinde între Israel, Cisiordania și Fâșia Gaza.

Dar până la momentul 1988, vine anul 1967, rozboiul în urma căruia Israelul a ocupat teritoriile Fâșia Gaza și Cisiordania, inclusiv Ierusalimul de Est, care a fost ulterior anexat de Israel.

Războiul a provocat un al doilea exod al palestinienilor, estimat la o jumătate de milion. Rezoluția 242 din același an, 1967, a Consiliului de Securitate a formulat principiile unei păci juste și durabile, inclusiv retragerea israeliană din teritoriile ocupate în timpul conflictului.

Citește și: Atac cu sute de rachete în Tel Aviv după ce Israel a distrus o clădire cu 13 etaje din Fâșia Gaza. Vezi imaginile tragediei

Prin acesată cartă s-a încercat, de fapt, o soluționare justă a problemei refugiaților și încetarea tuturor revendicărilor sau stărilor de beligeranță.

tensiunile aveau să scadă, dar asta timp de 6 ani, având în vedere că ostilitățile din 1973 au fost urmate de Rezoluția 338 a Consiliului de Securitate, care, printre altele, a solicitat negocieri de pace între părțile implicate.

Un an mai târziu, în 1974, Adunarea Generală a reafirmat drepturile inalienabile ale poporului palestinian la autodeterminare, la independență națională, la suveranitate și la reîntoarcere.

În anul următor, Adunarea Generală a înființat Comitetul pentru exercitarea drepturilor inalienabile ale poporului palestinian și a conferit OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei) statutul de observator în cadrul Adunării și al conferințelor ONU.

Rămășițele unei case distrusă de bombardamentele israeliene

Tensiunile din zona arabă aveau să escaladeze în 1982, când Israelul ia decizia de a invada Libanul, cu intenția declarată de a elimina Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP), dar avea să fie stabilită imediat o încetare a focului.

Trupele OEP s-au retras din Beirut și au fost transferate în țările vecine, dar în ciuda garanțiilor de siguranță pentru refugiații palestinieni rămași în urmă, în taberele Sabra și Shatila a avut loc un masacru pe scară largă.

În septembrie 1983, Conferința internațională privind chestiunea palestiniană (ICQP) a adoptat următoarele principii:

• necesitatea de a se opune așezărilor israeliene
• acțiunilor israeliene de modificare a statutului Ierusalimului,
• dreptul tuturor statelor din regiune de a exista în cadrul unor granițe sigure și recunoscute la nivel internațional
• realizarea drepturilor legitime și inalienabile ale poporului palestinian.

Vezi și: Cum a distrus armata israeliană un submarin în Fâșia Gaza. Au apărut imaginile clare. VIDEO

În 1987, în teritoriile palestiniene ocupate a început o revoltă în masă împotriva ocupației israeliene, cunoscută sub numele de Intifada, iar metodele folosite de forțele israeliene au dus la răniri în masă și la pierderi grele de vieți omenești în rândul populației civile palestiniene.

Ca urmare a acestsor situații, și sub presiunea acțiunilor israeliene, sperând la un suport masiv dinspre țările arabe și Occident, în 1988 Consiliul Național Palestinian, reunit la Alger, a proclamat înființarea statului Palestina.

Cine este Hamas şi de ce vrea grupul să distrugă Israelul

„Hamas” înseamnă zel. Așa cum scriam ceva mai devreme, este perioada în care se vorbește pentru prima dată de Hamas, și despre acțiunile acestora.

Grupul controlează din punct de vedere politic Fâșia Gaza, un teritoriu de aproximativ 365 km pătrați, unde locuiesc peste două milioane de persoane, dar care este blocat de Israel.

Hamas se află la putere în Fâșia Gaza din 2007, după un scurt război împotriva forțelor Fatah loiale președintelui Mahmoud Abbas, șeful Autorității Palestiniene și al Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OLP).

Află detalii despre: Profeţia lui Nostradamus despre Israel înspăimântă oamenii din întreaga lume. ”Cetatea lui Dumnezeu” aduce al Treilea Război Mondial?

Mișcarea Hamas a fost fondată în Gaza în 1987 de un imam, șeicul Ahmed Yasin, și de ajutorul său Abdul Aziz al-Rantissi, la scurt timp după începutul primei Intifade, o revoltă împotriva ocupației israeliene a teritoriilor palestiniene.

Mișcarea a pornit ca o ramură a Frăției Musulmane din Egipt și a creat o aripă militară, Brigăzile Izz al-Din al-Qassam, pentru a duce o luptă armată împotriva Israelului cu scopul de a elibera Palestina istorică. De asemenea, a oferit programe de asistență socială victimelor palestiniene ale ocupației israeliene.

Nici la această oră Hamas nu recunoaște calitatea de stat a Israelului, dar acceptă un stat palestinian pe granițele din 1967.

„Nu vom renunța la niciun centimetru din pământul natal palestinian, indiferent de presiunile recente și indiferent de durata ocupației”, a declarat în 2017 Khaled Meshaal, liderul în exil al grupării palestiniene.

Hamas: Grup militant palestinian care conduce Gaza

Hamas se opune în mod violent acordurilor de pace de la Oslo, negociate de Israel și OEP la mijlocul anilor 1990.

Acesta s-a angajat în mod oficial să înființeze un stat palestinian în cadrul propriilor sale granițe, și și-a urmărit acest obiectiv prin atacuri împotriva soldaților, coloniștilor și civililor israelieni atât în teritoriile palestiniene ocupate, cât și în Israel.

Descoperă și: Israelul a declarat ”stare de alertă de război”. Hamas atacă intens. ”Un moment tip Pearl Harbor”

Grupul în ansamblul său sau, în unele cazuri, aripa sa militară, este desemnat ca organizație ”teroristă” de către Israel, Statele Unite, Uniunea Europeană, Canada, Egipt și Japonia.

Ce este Fâşia Gaza, una dintre cele mai sărace şi populate zone din lume

Fâșia Gaza este condusă de Hamas, după 2007, gruparea aflându-se în război cu Israelul pentru a cincea oară în 15 ani. Fâșia Gaza, o enclavă palestiniană sărăcită, se învecinează cu Israelul la est și la nord, cu Egiptul la sud și cu Marea Mediterană la vest.

Află detalii: Decizia luată de SUA în privința războiului din Israel. Anunțul făcut de Joe Biden

Ambele țări au impus o blocadă terestră, aeriană și maritimă asupra Fâșiei Gaza, impusă pentru prima dată temporar în 2005-2006 și permanent începând cu 2007.

În Fâșia Gaza trăiesc peste două milioane de persoane pe o fâșie de pământ de 362 de kilometri pătrați, ceea ce o face unul dintre cele mai dens populate locuri de pe planetă.

Ocupația Hamas și lupta de eliberare

După războiul arabo-israelian din 1948-1949, care a înconjurat crearea Israelului, Gaza a fost plasată sub administrație egipteană.

Soldați din grupul Hamas

Israelul a ocupat Gaza în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 și a fost restituită în totalitate palestinienilor abia în 2005, când Israelul și-a retras ultimii soldați și miile de coloniști.

În 2006, Israelul a impus o blocadă aeriană, terestră și maritimă asupra Gaza, în urma capturării de către Hamas a unui soldat israelian, Gilad Shalit, care a fost ținut prizonier timp de cinci ani.

În 2007, Israelul a înăsprit blocada după ce Hamas a preluat controlul asupra Gaza de la mișcarea seculară Fatah a președintelui palestinian Mahmud Abbas.

Vezi și: Ayman Younis ar fi fost ucis. Casa liderului Hamas, atacată de aviația israeliană. Alte 150 de ținte au fost lovite

Singura intrare în Fâșia Gaza care nu este controlată de Israel este Rafah, la granița cu Egiptul, iar întreaga zonă nu are practic nicio industrie și suferă de o lipsă cronică de apă, combustibil și electricitate.

Aproximativ jumătate din populație este șomeră, potrivit Băncii Mondiale, iar mai mult de două treimi din populație depinde de ajutorul pentru dezvoltare.