Povestea Leontinei Bânciu, primul om ucis la Revoluție. Soțul ei a povestit cu lux de amănunte cum a decurs ziua tragică ce le-a adus în cele din urmă libertatea pe care au visat-o ani de zile. Ce s-a întâmplat cu trupul ei?
Soții Bânciu au plecat de acasă în jurul orelor 16:00, fără copii. „Era de parcă ne-ar fi atras un magnet”, a povestit Ioan Bânciu. Cei doi s-au trezit în centrul orașului, unde lumea manifesta pașnic. Scandările cetățenilor spuneau doar atât: „Libertate, libertate”, „Jos Ceauşescu”, „Români veniţi cu noi”, „Jos cu comuniştii” şi „Există Dumnezeu”.
Soții Bânciu au mers prin oraș alături de o coloană de manifestanți, iar înainte ca întreagul traseu Primărie – Catedrală – Podul Mihai Viteazul – Bd. Vasile Pârvan – Complexul studenţesc – Str. Ofcea – Podul Decebal să fie parcurs, și-a făcut apariția un elicopter. Nimeni nu a dat înapoi, deși toți au presimțit tragedia care avea să urmeze. Pe versurile imnului au mers mai departe.
Reazlizând că focurile de armă nu vor înceta, soții Bânciu au încercat să se adăpostească, moment în care Leontina s-a prăbușit ca secerată, fusese împușcată din spate de un glonte ce i-a trecut prin inimă. Soțul a urcat-o într-o Dacie oprită de revoluționari, încercând să o ducă la spital de urgență, crezând că nu este atât de grav. Leontina a fost preluată de un medic și trei asistente care au putut doar să-i constate decesul. Acesta a mers acasă la copilașii rămași singuri, la insistențele cadrelor medicale. Ioan a trăit alt șoc al vieții sale, cei mici erau în stradă, printre tancuri, pe Calea Girocului, unde peste doar 30 de minute avea să se deschidă focul asupra demonstranților.
„Dacă nu ajungeam acasă, poate că-mi mureau şi copii. Când le-am spus că mama lor a murit împuşcată, fiica cea mare a leşinat. A doua zi m-am dus la Spitalul Judeţean, dar nu am mai găsit-o pe Leontina. Până pe 21 decembrie, am umblat peste tot: la Spitalul judeţean, la Miliţie, la Procuratură. Am întrebat de ea peste tot, dar nimeni n-a ştiut să-mi spună absolut nimic”
Ioan Bânciu
Acesta a apucat să îi vadă trupul neînsuflețit al soției doar 10 minute, la spital. După ce și-a adăpostit copiii, a revenit la instituția medicală întrebând de Leontina. S-a aflat mai apoi că trupurile a dezi de timișorenii morți la Revoluție ar fi fost furate din spitale, mai apoi în 1991 localnicii au luat la cunoștință faptul că toate cadavrele au fost arse la Crematoriul București, iar cenușa lor a fost azvârlită într-un canal colector din Popești Leordeni.