Furia și neputința i-au caracterizat primii ani de viață, dar ele au sublimat în delirul de gandoare care l-a făcut să devină conducătorul României. Care este cel mai mare secret al lui Nicolae Ceaușescu? Cum a ajuns, de fapt, să fie în fruntea țării noastre?
Primii ani de viață a lui Nicolae Ceaușescu i-au fost umbriți de mânie și lipsuri, nevoi, slăbiciuni. Tot ele l-au adus, în 1965, să cunoască gloria. Și-a ascuns bine umilințele și frustrările, câștigându-și astfel puterea, atât la nivel intern, cât și internațional. De altfel, poate și propria istorie de viață, trăind în sărăcie de mic, l-au adus în acest punct. Cert este că niciodată nu s-a eliberat de rădăcinile sale, promovând fii de țărani și muncitori săraci, aidoma lui. Cum a ajuns de la un om de rând la un lider pe cale să conceapă ”omul nou” socialist și umil?
Cu mult înainte de a ajunge liderul țării noastre, Ceaușescu a lucrat ca ucenic de cizmar la București și apoi la Pitești. În 1929, pe când avea 11 ani, după ce a terminat școala primară, a plecat la București, unde s-a angajat ca ucenic de cizmar. După câteva luni, a ajuns să lucreze la Pitești, dezvoltând și o slăbiciune pentru acest oraș. Mai apoi, a devenit ”mână dreaptă” pentru Alexandru Săndulescu, membru activ al PCR, care a reușit să își inițieze ucenicul în misiuni conspirative. Astfel, anul 1933 l-a adus în poziția de membru al Uniunii Tineretului Comunist din România, partid aflat în ilegalitate la acea vreme.
Pe lângă tinerețea petrecută la atelierul de cizmărie din Pitești, dictatorul a păstrat legătura cu orașul prin intermediul funcției de deputat. De asemenea, și ca șef al statului, a ținut ca o mare parte din realizările sale să fie la Pitești, alegând ca locație pentru Uzina de Autoturisme și pentru Combinatul Petrochimic această zonă.