Vasile Groza, tatăl artistei, a scris, la 86 de ani, nu mai puțin de 37 de cărți. Deși avea această pasiune pentru literatură încă din școală, acesta s-a lansat de-abia la 60 de ani și, potrivit mărturisirilor făcute în exclusivitate pentru Playtech Știri, Loredana Groza a avut un rol important în cariera lui. Artista a fost cea care l-a șlefuit și perfecționat și, de fiecare dată când scrie o poezie, Vasile Groza așteaptă mai întâi părerea fiicei, pentru a o publica.
Pasionat de literatură, încă de când avea 14 ani, vârstă la care îi scria versuri unei colege, Vasile Groza are, în prezent, la 86 de ani, nu mai puțin de 37 de cărți.
Lunar, participă la Casa Corpului Didactic, la întâlnirea scriitorilor membri ai Uniunii Scriitorilor și ai Cenaclului condus de Victor Gh. Stan, în prezența cărora și-a lansat, recent, cărțile de poezii publicate zilnic, timp de opt ani, pe pagina sa de de socializare:
„De obicei, sunt prezent la această întâlnire, și a devenit o permanență acest cenaclu literar, care se ține lunar la Casa Corpului Didactic cu scriitori, membri ai Uniunii și ai Cenaclului, unde președinte e dl Victor Gh. Stan.
Din capul locului, de când am început activitatea de scriitor, m-a atras literatura pentru copii. De ce? Am fost frustrat de o copilărie a mea, visată într-un fel, dar trăită altfel.
Și, cumva, am zis să mă răzbun. Și am reluat această idee și am transpus-o în scris”, ne-a spus acesta, pentru Playtech Știri.
Prima carte lansată de tatăl Loredanei Groza a fost una de povești inspirată, potrivit spuselor sale, de apariția fiicei artistei, Elena, căreia de altfel i-a și dedicat-o:
„Prima carte, a fost una de povești, ”Viața prințesei Blue”, inspirată de venirea pe lume a nepoatei mele, Elena, ceea ce m-a condus la niște idei năstrușnice, întocmind niște povești pe care nici eu nu le știam.
Și a avut succes, în anul 2005. Dar, bolnav de literatură eram încă de la 14 ani, când am fost prins în flagrant de profesorul de chimie. Bine, măi, eu îmi sparg pieptul cu H2O, iar tu scrii poezii.
Aveam o colegă și îi scriam ei niște versuri. Și le-a citit în fața clasei, de au râs toți de mine. Dar m-a întrebat ce fac, dacă nu vin la un cenaclu. Iar a doua zi, m-am întâlnit cu profesorul care m-a dus într-o cămăruță, unde erau vreo zece profesori mai bătrânei și le-a spus că cochetez cu poezia”.
Vasile Groza ne-a mai spus că nepoata lui păstrează și acum cartea pe care i-a dedicat-o, ca pe o bijuterie, așa cum și familia artistei păstrează primele înregistrări cu aceasta, când cânta, având ca microfon un știulete de porumb:
„Cartea i-a fost dedicată ei. Și astăzi păstrează această carte ca pe o bijuterie. Cum și noi păstrăm înregistrările pe care i le-am făcut Loredanei, la 3 ani, când cânta peste vârsta ei. Există o reciprocitate în a ne aprecia și a ne estima.
Și acum, când scriu o poezie, i-o citesc întâi ei. Dacă-mi dă verdictul, îi dau drumul. E foarte crifică. La fel și Cristi (n.r. fratele Loredanei), el e redactorul a tot ce face eu. Deci există o colaborare între noi”.
La ordinea de zi erau Margareta Pâslaru și Angela Similea. Și ne trezeam cu fii-mea cântând. Nu avea microfon, îi dădeam un știulete de porumb, și o urcam pe taburet, că nu aveam scenă. Nevastă-mea, fiind învățătoare și având simțul muzicii, îi zicea: Dă-te jos de pe scenă!.
Apoi, a apărut casetofonul și se instruia. Am înregistrat-o în toate ipostazele. Cu scena a luat primul contact de la grădiniță.
Ea a început ca solistă, cânta muzică populară, relua și cânta ce prindea. Încet, încet, a intrat într-o piesă de teatru, „Problema problemelor”, unde s-a evidențiat ca artistă. Avea scena în sânge, parcă era acasă în bucătărie”.
Tatăl artistei nu ascunde faptul că aceasta a avut un rol important în cariera lui de scriitor. Mai precis, că Loredana l-a șlefuit și l-a perfecționat, prin pretențiile de calitate pe care le are:
„Nevastă-mea a vrut ca ea să facă ASE-ul, să se facă contabilă. Are acum atâtea filme, peste 300 de piese, care rămân în zestrea muzicală. Piesele ei au conținut, ea nu pune orice conținut în text.
Noi am făcut acum două săptămâni un text despre iubire, m-a pus să schimb. Pe mine ea m-a format, m-a stilizat, m-a perfecționat prin pretenția ei de calitate. Ea are alte trăiri, e umblată mai mult. Am fost și eu, și-n Brazilia, și-n India.
Dar nu am fost chiar peste tot, ea are o experiență vastă despre viață, lume. Oi fi eu bătrân, dar nu înseamnă că sunt chiar așa înțelept. Întotdeauna am luat de la ea învățăminte”.