Adevărul despre relația dintre Loredana Groza și tatăl său: ‘Nu s-a urcat scroafa în copac’ EXCLUSIV

Familia Loredanei Groza a fost tot timpul unită, iar artista are și ea acest merit, potrivit mărturisirilor făcute, exclusiv pentru Playtech Știri, de tatăl artistei, poetul Vasile Groza. Acesta ne-a mai povestit că fiica sa cânta încă de la trei ani, de când se urca pe un taburet, iar în momentul în care a mușcat-o câinele, la țară, și a urlat, a și spus că ea va ajunge cântăreață. Altfel, la 86 de ani, tatăl artistei scrie în fiecare zi câte o poezie, iar în cursul zilei de astăzi a așternut pe hârtie un reportaj despre călătoria artistei în India.

Vasile Groza: Am 86 de ani în care în spațiul ăsta s-au petrecut toate sau măcar s-au întrevăzut aceste expresii pe care le folsesc acum și nu le–am pus în practică atunci. Am încercat să ating toate genurile literare, pe măsura puterilor mele, nu mă gândesc la bizatine.

De zece ani de zile fac zi de zi câte o poezie. Le fac nu cu sudoare, ele vin, și ca florile trebuie udate, aranjate. Nu fac o muncă de miner, ci una obișnuită, de om la pensie. La mine a dat Dumnezeu și vin mai la grămadă. Am reușit acest lanț zece ani și văd că merge și următoarea carte.

Cum arăta Gabriela Lucuțar acum 10 ani, înainte să devină Regina Întunericului. Nimeni nu a recunoscut-o!

Câți bani i-a oferit Silviu Prigoană lui Teo Trandafir ca să se mărite cu el: ”I-a căzut fața!”

Atac la Silviu Prigoană, chiar și după ce a murit! ”L-am blestemat!”

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Mai e vorba și de finanțe. Am repartizat cele opt cărți în seturi. Nu prea se vinde cartea la noi și nu ai curajul să te aventurezi în tipografie, tipografia te usucă.

Acum dacă bagi o carte în magazine nu ți-o ia nimeni și începi să plătești chirie că ții cartea la librărie. Dar, ce e normal în țara asta? Am avut „Prințesa blue”, o carte de povești, în 2005, care s-a epuizat de cum am băgat-o în librării. Și, ce credeți? Că am rămas dator la impozite.

Din carte nu am luat nimic, nici măcar doi lei. Chiar am fost nominalizat atunci, alături de Cărtărescu, cu cele 17 povești nemaiîntâlnite, create special, determinate de nașterea Elenei (n.r. fiica Loredanei, nepoata sa).

Cele opt cărți ale mele le-am lansat în București, la un liceu industrial și o școală, la Focșani, la Onești, unde m-au făcut și cetățean de onoare. Au fost trei ieșiri bogate, cu asistență, cu copii, cu spectacol.

„Loredana cântă de când a făcut ochi”

Loredana are piese pe versurile dumneavoastră?

Am cinci casete muzicale, chiar un album cu Lori. Am cu Bittman, cu Florin Piersic junior, cu Baniciu. M-am axat ca linie generală pe cărți pentru copii, și-n proză, am și o carte de povești pentru copii, și 28 de piese de teatru.

La noi păcatul e că cineva acolo sus nu se ocupă de literatură, care e una dintre cărămizile ce duc construcția mai departe în societate, iar dacă o cărămidă lipsește din zid, acesta se clatină. Mai ales această cărămidă care înseamnă totul pentru construcția omului.

Dacă-l lași să mănânce și să bea, fără să înțeleagă nimic, dacă-l lași bou în baltă, așa îl duci. Dar nu se ocupă nimeni de așa ceva. Câteodată îți vine să nu mai faci nimic. Pentru că, iată, ei se ocupă de alte lucruri.

Și Cristi e bolnav după literatură. Are două cărți. Soția are CD cu muzică populară. Ea a fost învățătoare. Pe Loredana nu am încurajat-o, a răsărit deodată floare.

O știm de când se urca pe taburet și cânta, avea trei anișori. Cântă de când a făcut ochi. Văd că merge înainte, e bine, a înzestrat-o Dumnezeu, i-a dat tot ce-i trebuie, și frumusețe, și glas…

„Eram umbra ei”

Am fost recent, la Mamma Mia, cu toții. Eu având un serviciu mai lejer, când era ea în ascensiune, eram umbra ei. Era totuși minoră. Consideram că e necesar să fiu lângă ea. Iar acum ne-a intrat în puterea obișnuinței, când se duce undeva, mergem și noi.

Cu ce considerați că iese Loredana în evidență?

În muzică, nu știu dacă mai găsești o melodie gen „Casa mea”, ci decât hip-hop și nu știu ce. Lori are acest merit al înlănțuirii muzicii, căreia îi dă dreptul ei în etapa ei, în timpul ei și readuce orice gen în atenție.

Această muzică a luat-o razna. Maneaua are un rost al ei, un timp, un momen al ei, dar nu e un clasic al muzicii, nu are conținut. Aici e arta artistului, să poată face de toate dar să aibă conduita lui. Când o cânta o dată „Bună seara, iubito”, te pune jos.

Nepota are și ea voce?

Elena cântă și ea. Dar gândește în engleză. A făcut la Școala britanică. Dar îmi zce să nu o pun la tradus. Ea știe engleza la perfecție.

„Câinele i-a luat mâna, și acum are semn”

Totul se datorează familiei lărgite… Omul care nu a călcat pe la țară, măcar să-l muște o rață de fund sau un câine, cum a mușcat-o pe Lori, nu și-a trăit viața. La țară e geneza vieții. Lori are meritul că ne ține în jurul ei. Nu s-a urcat scroafa în copac.

De obicei așa se întâmplă, nu-și mai văd nasul, cântă două cântece și nu mai poți sta de vorbă cu ele. Mă ține ca pe un băț de aur, nu mă lasă să mănânc sărat, că am tensiune. Doresc tuturor să aibă înțelegere și pace, mai ales în familie.

Spuneați că pe Lori a mușcat-o câinele…

Era în vacanță, la bunici, avea un colac în mână, iar câinele era în ușa anexei. Ea s-a dus să-i dea colacul, iar câinele i-a luat și mâna, și acum are semn. Atunci am zis că se face cântăreață, așa de tare a urlat, de au fugit toate găinile.

Ce spune despre vacanța Loredanei în India

Țineți legătura cu Loredana, cât timp e în India?

Lori acum e în India, se întoarce la sfârșitul săptămânii. Azi dimineață am încercat să scriu un mic reportaj, „Vis împlinit. Loredana și Elena Groza, în chip de zeițe, plutesc parcă în acest rai pământesc”.

E vorba că s-au dus în India, la un castel mare, la Mysuru, unde la ora 7 seara se aprind milioane de lumini, pe niște clădiri care nu crezi că sunt reale. Am fost și eu cu Cristi acolo.

A fost și Loredana cu noi, acum trei ani.  E o țară care nu și-a pierdut istoria și tradiția. Și totuși e la vârful tehnicii moderne, în rând cu toată lumea.

E un privilegiu să poți pune piciorul în această parte a lumii, cu totul și cu totul aparte decât alte locuri ale planetei.

Îi fericesc pe toți ce pot ajunge în aceste locuri de poveste, în care devii părtaș la o secvență de viață originală.

Uiți că ești pământean acolo. Poporul acesta nu se îmbrâncește la cozi, strada o treci pe unde poți. Peste tot sunt numai vaci, iar dacă se culcă una în intersecție, trebuie să aștepți să se trezească.

Ca o imagine, pe stradă găsești oameni cu picioare goale, se păstrează primitivismul ăla modern. Cristi a văzut o vacă cum mânca de pe o mașină încărcată cu trandafiri, la o nuntă, toate florile, dar nimeni nu zicea nimic.

Lori are totul pus la dispoziție acolo, e văzută ca atare. A fost la Guru, a invitat-o acolo după ce s-au văzut în România.