Slujba Aghiasemei mici sau Sfințirea cea mică a apei, are denumirea populară de sfeștanie. Aceasta poate fi săvârșită de către preot fie în biserică, fie în casele celor credincioși.
Termenul „aghiasma” vine de la cuvântul grecesc „aghiasmos”, care își are originea în cuvântul „aghios”(sfânt). În momentul când preotul sfințește apa, la sfârșit cântă troparul următor:
„Mântuiește, Doamne, poporul Tău, și binecuvintează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește, și cu crucea Ta păzește pe poporul Tău”.
Preotul stropește credincioșii cu apă sfințită, în timp ce se cântă troparul, în cele patru puncte cardinale, pentru a alunga pe cel potrivnic, adică pe cel rău. De la această acțiune, de a arunca cu apă sfințită și de a cânta,în popor s-a reținut scopul urmărit prin aiasma-aiazma-iazma, adică alungarea arătarii urâte și rea.
În Agheazmatar, reprezentând cartea care cuprinde slujba sfințirii unei case, se găsesc două feluri de rugăciuni:
O casă poate fi sfințită atunci când este renovată sau atunci când în aceasta s-a făcut curățenie generală sau atunci când locuința se schimbă. De cele mai multe ori, credincioșii nu se mulțumesc cu o singură sfințire a locuinței, astfel ei solicită preotului să oficieze slujba de sfințire a casei, o dată pe an, sau chiar mai devreme. Unii credincioși cheamă preotul în fiecare lună pe data de 1, pentru a sfinți locuința.
Cei care locuiesc în casa care urmează să fie sfințită, este de preferat să se spovedească. Casa trebuie să fie curățată cât mai bine, deoarece nu este indicat să facem rugăciuni și să stropim cu apă sfințită pentru a curăți casa de cele rele, dacă aceasta este murdară.
Creștinii trebuie să se pregătească pentru slujba sfeștaniei așezând o măsuță orientată spre răsărit, pe care vor așeza următoarele:
Pe masă mai pot fi puse următoarele:
Pe masa pregătit de creștin, preotul va așeza :
Apoi preotul îi va pomeni pe toți cei care vor locui în noua casă cât și pe cei apropiați acestora, după o listă cu numele acestora pregătită în prealabil de către credincioșii care au solicitat sfeștania.
Cei prezenți la slujba de sfințire vor sta în spatele preotului, ca la biserică. Preotul va sta în fața mesei amenajate special. Toți vor sta cu fața către răsărit. Harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat, astfel harul lui Dumnezeu se pogoară în timpul slujbei de sfințire a apei, doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru și nu peste toată apa care există și în alte locuri.
Referitor la obligațiile financiare pe care le-ar avea familiile în casele cărora se săvârșește această slujbă de sfințire, nu există nici o contribuție pe care preotul să o solicite, fiecare credincios oferind cât crede de cuviință. Sumele oferite diferă de la casă la casă, dar se ridică chiar și la 50 lei de la o casă, astfel se adună o sumă frumușică, ce completează veniturile celor care umblă la sfințitul caselor. De reținut este faptul că preoții sunt plătiți din bani publici, iar sfințitul caselor este cuprinsă în fișa postului. După obiceiul românesc, oamenii oferă sume de bani preoților.