Nimeni nu știe care sunt cu exactitate semnele dinaintea morții, însă medicii și asistentele știu că sunt anumite simptome asociate cu finalul de viață.
Semnele apar în prejma morții, chiar dacă cei care sunt pe moarte nu le au pe toate, majoritatea au o combinație dintre acestea în ultimele zile sau ore de viață.
Ei nu au suficientă energie să mestece sau să mai digere corect alimentele. Cu câteva minute înainte de a muri, pacientul nu mai poate să înghită și este important să nu fie forțat să mănânce ceva dacă nu poate. Se oferă periodic lichide sau se umezesc buzele cu o cârpă.
Este accentuată nevoia de somn a unui muribund. El va dormi mare parte din zi și din noapte, deoarece metabolismul încetinește. Cel mai bine este ca pacientul să fie lăsat să doarmă într-un mediu liniștit, ferit de zgomote și să nu fie bruscat.
Această lipsă de energie este cauzată de malnutriție și poate să ducă la o stare de neputință fizică. Chiar și gesturi mici precum ridicarea capului ori băutul cu paiul pot fi greu de realizat.
Dacă organele încep să cedeze, și creierul începe să dea semne de nefuncționalitate. În puține cazuri se întâmplă ca o persoană murbundă să fie perfect conștientă de ce i se întâmplă. În astfel de cazuri trebuie să îți păstrezi calmul și să îi repeți mereu muribundului cine ești,
Acea respirație grea, răgușită este specifică muribunzilor. Inhalarea profundă a aerului este urmată deseori de o pauză de 5 secunde până la un minut, în care persoana în cauză nu respiră, apoi apare acest horcăit puternic. Deși sună grav acest horcăit, trebuie să te concentrezi pe confortul general al muribundului și nu pe zgomote.
Muribundul își pierde interesul pentru ceea ce-l înconjoară, poate refuza să mai vorbească chiar. Alteori, dorința lui de socializa poate fi mare, când muribundul vrea să îi surprindă pe cei dragi cu o atitudine optimistă.
Consumul redus al lichidelor duce la schimbarea culorii urinei, dar și a cantității eliminate. Urina devine mai concentrată, capătă nuanță de maro sau de roșu. De asemenea, incontinența urinară sau fecală apare frecvent în ultimele ore de dinaintea morții. Insuficiența renală favorizează eliberarea de toxine în fluxul sanguin, iar asta duce la instalarea comei.
Pe măsură ce rinichii nu mai pot să proceseze lichidele din țesuturi, corpul stochează depozite de apă în diverse părți ale corpului, mai ales în special în picioare, la nivelul gleznelor.
Ccâteva ore înainte de moarte, circulația sângelui scade la nivelul extremităților, ca să asigure oxigen și substanțe nutritive organelor vitale. Astel, degetele de la mâini și picioare sunt mai reci, iar unghiile se învinețesc.
Circulația sangvină deficitară este cauza principală a acestor semne pe piele, ce apar de regulă prima dată pe picioare, iar apoi se extind pe mâini și în restul corpului.