Ce refuzau țăranii să consume în urmă cu 100 de ani: „Sunt făcute din grăsimea morţilor din spitale. Spurcăciune!”

Ce refuzau țăranii să consume în urmă cu 100 de ani. Etnograful Gh. F. Ciauşanu ((1889-1963) susține în cercetarea făcută în prima jumătate a secolului al XX-lea că țăranii aveau o relație „încordată” care a existat în Evul Mediu, dar și la începuturile erei moderne, între lumea rurală și medicină.

Ce refuzau țăranii să consume în urmă cu 100 de ani

Țăranii îi suspectau astfel pe doctori și pe spițeri de vrăjitorie. Aceștia preferau leacurile învățate de la strămoși în locul medicamentelor, crezând că acestea sunt făcute din cadavre. În schimb, în unele comunități rurarle se foloseau chiar părți de cadavre pentru ritualuri bizare.

Oamenii credeau că medicamentele se fac ca săpunul  de casă. În lucrarea „Superstiţiile poporului român în asemănare cu a altor popoare vechi şi noi”, se spune:

Cum arată acum Marv din Singur Acasă. ”Hoțul” s-a retras la o fermă și s-a apucat de sculptură

Ce pune Anna Lesko în salamul de biscuiți pe care-l servește la masa de Crăciun. Secretul celui mai gustos desert

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

„În poporul nostru, este credinţa că doctoriile sunt spurcate, fiindcă sunt făcute ca săpunul, pe la spiţerii, din grăsimea oamenilor care mor pe la spitale”. Sinistru! „De aici se naşte scârba, greaţa, ce o are ţăranul când este silit să ia o linguriţă de doftorie. Chiar şi doctorii sunt priviţi cu groază, ca nişte casapi de carne omenească”.

„Mai bine să mor decât să-mi pângăresc sufletul cu astfel de doftorii, de spurcăciuni”, spune un țăran, citat de către Gh.F. Ciauşanu în lucrarea sa.

Exista chiar și credința că anumite familii sărace vindeau cadavrele răposaților pentru ca din ele să se facă alifii, pomezi și doctorii. Un sâmbure de adevăr există în povestea asta, întrucât facultățile de medicină au cumpărat mereu cadavre pe care viitorii medici să învețe despre corpul uman și să își încerce mâna pentru procedurile chirurgicale standard.

„În trecut, ţăranii se uitau la medici şi la spiţeri ca la nişte şamani. Mulţi erau suspectaţi de vrăjitorie, de lucrul cu diavolul. Asta explică de ce şi medicamentele erau considerate de unii spurcate”, a spus farmacistul Toma Nicolescu, potrivit adevarul.ro.

Deși mitul conform căruia medicamentele au fost fabricate din grăsime de cadavre s-a dovedit a fi o simplă legendă urbană, în literatura etnografică există multe referiri la folosirea de părți de cadavre la diverse ritualuri.

Farmece și blesteme legate de morți și cadavre

În urmă cu mai bine de o sută de ani, în satele din Moldova se făceau descântece de „ ducă-se pe pustiu”, (crizele de epilepsie, de fapt), folosind un praf obținut prin pisarea dinților unui mort dezgropat după șapte ani.

În cartea „Superstiţiile poporului român în asemănare cu a altor popoare vechi şi noi”, sunt menționate și farmecele şi blestemele legate de morţi şi cadavre.

„În Vâlcea se crede că cu lumânarea de la mort poţi să omori cap de om, în chipul următor: o aprinzi şi apoi o stingi înmuind-o în pahar de rachiu. Această lucrarea magică se repetă, pe ascuns, de mai multe ori. Rachiul se păstrează pentru a fi dat ca să-l bea acea ce este menit să moară prin nişte vrăji. E crede că este peste poate ca un astfel de om  – care a băut rachiul în care s-a stins lumânarea de la mort – să mai trăiască”.

Tot acolo se crede că „mătura cu care ai măturat după un mort trebuie aruncată sau arsă şi să nu se mai măture cu ea în casă, că se mătură întru moarte cei vii”.