Bucătăreasa soților Ceaușescu a dezvăluit, într-un interviu, câteva secrete ale dictatorilor care conferă o privire de ansamblu mai obiectivă despre obiceiurile lor, decât credeau românii de rând la acea vreme. Nicolae Ceaușescu a avut un respect deosebit pentru această femeie și atât de pricepută era în ale bucătăriei, încât mâncau orice le punea ea pe masă, fără mofturi.
Chinuiți de numeroase lipsuri și umiliți de condițiile grele în care trăiau sau își procurau alimentele zilnice, românii de rând, din ură, au ajuns să creadă despre soții Ceaușescu mai mult lucruri neadevărate. Desigur, cuplului de dictatori și copiilor, precum și nomenclaturiștilor care se învârteau în jurul lor nu le lipsea nimic. Aveau un trai îmbelșugat, poate doar cu puțin stres uneori, dar aveau o viață la care alții doar puteau să viseze.
Totuși, erau oameni cât se poate de obișnuiți și îți dădeai seama de acest lucru doar atunci când îi cunoșteai îndeaproape. Bucătăreasa lor a avut această șansă și a povestit într-un interviu pentru România TV ce preferințe culinare aveau.
Numele ei este Irina Sava, o ardeleancă ce a avut încă de copil experiențe neplăcute cu comuniștii. Ea și familia ei au fost deportați în Siberia de comuniști pe când avea doar 16 ani, pentru simplul motiv că făcuse liceul cu predare în limba germană.
Peste ani, s-a întors în România, vechii staliniști fuseseră înlăturați de la putere și își făcuse loc la conducere Ceaușescu. El a fost cel care a mai umanizat regimul totalitar comunist din România și a contribuit, până prin anii ’70, la creșterea spectaculoasă a economiei țării.
Prin împrejurări care n-au fost menționate, Irina Sava a primit șansa de a fi bucătăreasa și menajera personală a soților Ceaușescu la Ștevia, în Azuga, unde aceștia veneau aproape săptămânal, să se relaxeze. Doamna Sava, o femeie simplă, cu „sechele” din cauza vieții grele pe care a dus-o din pricina comuniștilor, a fost terifiată la început. Abia când i-a cunoscut îndeaproape a răsuflat ușurată și a realizat că „monștrii” de care vorbeau toți erau, de fapt, niște oameni simpli, cu preferințe comune inclusiv în bucătărie.
În interviul pe care l-am atașat în acest articol, Irina Sava povestește că Ceaușeștii nu erau deloc pretențioși la mâncare și erau foarte umani în comportament. Cel mia important: Securitatea nu verifica niciodată alimentele care erau aduse dictatorilor. Cât de severe erau serviciile secrete, bucătăreasa spune că nici măcar o dată nu i-a fost luată o farfurie cu mâncare să o ducă la un laborator pentru a o verifica să nu fie otrăvită sau să aibă alte substanțe nocive pentru sănătatea dictatorilor.
Cei doi nu erau deloc mofturoși la mâncare. Nu aveau o preferință anume și aveau încredere deplină în ce „ofertele” bucătăresei. În general, savurau cu plăcere mâncărurile tradiționale.
Nici măcar Elena nu era prea mofturoasă la mâncare, dar relația ei cu bucătăreasa n-a fost întotdeauna una fericită, cum n-a fost cu nicio altă femeie. Leana avea un comportament specific. Prietenia ei cu alte femei nu ținea mult și era foarte paranoică. Totuși, Nicolae era cel care o potolea și îi ținea răbufnirile în frâu.
Cel mai emoționant moment pe care Irina Sava și-l amintește este ultima revedere cu dictatorii. Era prin septembrie 1989, cu puțin înainte de sfârșitul lor. La plecare de la cabană, Nicolae Ceaușescu s-a întors din drum ca să-și ia rămas bun de la bucătăreasă. A sărutat-o pe frunte și i-a spus „Vezi să nu mănânce lupii aici”. Parcă a avut o presimțire. A fost ultima dată când l-a mai văzut față în față.