Cu toții știm că românii au unele concepții mai interesante. Dintre aceștia, unii susțin cu tărie că lumea este condusă de aceste legi nescrise, numite superstiții, și țin să fie transmise din generație în generație.
Superstiția este o credință că un factor determinant are o explicație mistică sau magică ori doar asumată cultural, social sau religios, fără niciun temei științific. Oamenii au corelat ”semnele” pe care corpul nostru ni le dă, cum ar fi mâncărimi, țiuituri sau amorțeli, cu anumite fapte.
Dacă te mănâncă în vârful capului, se spune că starea ta suferă o transformare în bine, că poziția ta socială suferă o îmbunătățire. Despre ureche, dacă te mănâncă, este semn sigur de ploaie. În schimb, cea de-a doua poate fi explicată științific. Urechile ni se umezesc de la umiditate, lucru care favorizează gâdilatul pe care noi îl luam drept mâncărime. Oricum ar fi, superstiția rămâne suverană.
Pește pentru noroc, struguri pentru bani și vâsc pentru iubire eternă – sunt doar trei dintre superstițiile românilor atunci când vine vorba despre Anul Nou, dar e musai să fie respectate, astfel că oamenii cutreieră orașul în acea perioadă pentru a găsi cel mai bun pește, cele mai aspectuoase fructe și măcar o rămurică de vâsc. Comercianții știu ce își doresc românii, așa că se aprovizionează ca la carte, iar mersul lucrurilor trece neperturbat de zeci de ani.
Din bătrâni, peștele și-a făcut reputație printre românii mai superstițioși. În farfuriile de Revelion, crapii și păstravii cheamă norocul de partea mesenilor. Superstiție sau nu, peștele se vinde foarte bine în perioada Anului Nou. Cât despre prețurile lor…nici nu mai contează atunci când norocul românilor este în balanță. Ce e drept, somonul ar putea face pagubă în noaptea dintre ani, drept pentru care alegerile românești rămân la mare căutare.
Iar ca îmbrăcăminte, pe lângă eleganța afișată, și lenjeria trebuie să fie în concordanță. Se spune că în această seară trebuie să porți neapărat ceva roșu, această culoare protejându-ne ca popor. Același rol îl au și artificiile și petardele pe care le aprindem la miezul nopții. Bătrânii erau de părere că alungau spiritele rele. Ei nu aveau aceste inovații, ci doar zgomotul colindătorilor înfometați și obosiți de drum.