Ce este ”Biblia Diavolului”, de fapt. Cine a scris-o și ce conține acest manuscris controversat

De Biblie a auzit toată lumea, binențeles. Este piatra de temelie a creștinismului, cartea care conține învățămintele lui Dumnezeu și ale lui Iisus Hristos. Dar puțini sunt cei care au auzit de „Biblia Diavolului”. Cine a scris-o și ce conține acest manuscris controversat. 

Ce este ”Biblia Diavolului”, de fapt

Controversatul manuscris al Bibliei Diavolului se spune că ar fi fost scris în secolul al XIII-lea, într-o mânăstire din Cehia. Cartea reprezintă cel mai voluminos manuscris din lume, cu o lungime de 92 cm și grosime de 22 de centimetri.

Potrivit oamenilor de specialitate, după ce au studiat manscrisul au realizat că pentru scrierea acestuia, ar fi fost nevoie de 160 de piei de animale. Mai mult de atât, din cauza greutății de 70 de kilograme, pentru transportarea Bibliei Diavolului este nevoie de două persoane.

Cum arată Corina Bode, partenera lui Honorius Prigoană. A trăit mereu în lux și opulență

Soția lui Emil Boc, apariție de senzație. A făcut furori pe podiumul de modă. Cum arată Oana și cu ce se ocupă

Diana Șoșoacă, slabă, îmbrăcată elegant! Imaginile pe care le-ai ratat! FOTO

Aoleu, Antonia dă COD ROȘU! A înnebunit pe toată lumea cu ultima apariție! Cum s-a lăsat pozată după ce a renunțat la sutien

Cartea se numește Codex Gigas și a fost găsită în anul 1648, timpul Războiului de 30 de ani, de către armata suedeză, iar în prezent este expusă la Biblioteca Naţională a Suediei din Stockholm. Legenda spune că Biblia Diavolului ar fi fost scrisă de către un călugăr care, într-un moment de slăbiciune, și-a vândut sufletul Necuratului.

Posedat fiind, acesta ar fi scris întregul manuscris într-o singură noapte, deși acesta avea inițial 320 de pagini. Cercetătorii nu știu, însă, cum s-a conservat volumul controversat aproape intact de-a lungul secolelor, lipsindu-i doar 10 pagini.

Cine este călugărul care a scris Biblia Diavolului

Deși nu se poate dovedi cine a scris cu adevărat Codex Giras, cercetătorii presupun că cel care a redactat manuscrisul Codex Giras a fost călugărul Cosmas de la Praga, care a trăit între anii 1045 și 1125. Legendele spun că pustnicul ar fi fost posedat după ce și-a vândut sufletul Diavolului. Se spune că acesta a realizat la pagina 290 un portret al lui Lucifer, în onoarea Necuratului, care l-a ajutat să scrie manuscrisul într-o singură noapte, scăpându-l de la pedeapsa cu moartea.

Călugărul trebuia zidit pentru păcatele grave pe care le-a comis. Pentru a se salva de la moarte, a promis episcopului că va scrie cea mai complexă și frumoasă carte din lume, care va conține toate învățămintele lumești și cerești, într-o singură noapte. Pentru a-și duce planul la bun sfârșit, pustnicul și-ar fi vândut sufletul Diavolului și astfel a reușit să termine manuscrisul de unul singur.

Deși au fost speculații, de-a lungul secolelor, că volumul Codex Giras ar fi fost scris de mai mulți oameni, analizele grafologice au dat verdictul, confirmând că Biblia Diavolului a fost realizată de o singură persoană.Biblia demonică conține texte apocaliptice, pasaje despre exorcizări, o listă despre toți sfinții și comemorarea acestora, precum și lucrări mici despre creștinism și pocăirea păcatelor săvârșite.

Pe baza cantității de text și a detaliilor ilustrate, cercetătorii estimează că scrierea acestui volum a durat până la treizeci de ani. Cu alte cuvinte, scribul anonim pare să fi dedicat cea mai mare parte a vieții sale creării Bibliei Diavolului.

Cum arată portretul Diavolului din interiorul manuscrisului

Cu toate acestea, cea mai celebră ilustrație din interiorul cărții, cea care dă numele manuscrisului, este un desen care reprezintă portretul Necuratului. Prințul Întunericului este înfățișat singur, între două turnuri, cu brațele ridicate. La mâini are numai patru degete, coarne și ghiare, afișând o poziție amenințătoare. Poartă blană de hermină, asociată căpeteniilor și celor de rang nobiliar.

Pe pagina opusă portretului Diavolului este o imagine a Orașului Ceresc. Acest lucru a fost interpretat ca fiind Ierusalimul Ceresc menționat în Cartea Apocalipsei. În Evul Mediu, oamenii bisericii obișnuiau să lase expuse cărțile pentru a transmite un mesaj celor care l-au văzut. Aceste două pagini, prezentate în antiteză, au menirea de a arăta recompensele unei vieți cu frică de Dumnezeu pe o pagină și ororile unei vieți păcătoase pe cealaltă.